Brandurile Iaşului, înlocuite cu mamuţi de tocat bani

* marii coloşi economici reprezentativi pentru capitala Moldovei în perioada comunistă au fost îngenunchiaţi de regulile dure ale capitalismului * în locul lor, în mai toate cartierele oraşului, au apărut „gurile” consumerismului: hale în care ieşenii îşi lasă aproape toţi bani pe bunuri de care au mai mult sau mai puţin nevoie * retailerii mici şi mijlocii sunt sufocaţi de lanţurile de hipermarketuri, în timp ce reprezentanţii mediului de afaceri susţin că implantarea acestor mamuţi în oraşe denotă lipsă de viziune în ceea ce priveşte dezvoltarea urbană

Fabrica de Bere, Ţesătura sau Uzinele Nicolina sunt câteva exemple de coloşi peste care interesele meschine ale lumii capitaliste au intrat cu buldozerele. Pe locul lor au apărut mamuţii lumii capitaliste- marii retaileri implantaţi adânc în oraşele şubrezite de sărăcie.
Fosta Fabrică de Bere este exemplul cel mai clar al brandului local înlocuit treptat cu „gurile“ de tocat banii ieşenilor. Pe terenurile unităţii din Păcurari, unde din secolul XVIII funcţiona prima fabrică de bere din Iaşi, dar şi în secţia din zona industrială se produceau sortimentele: Bucium, Breazu, Ciric, Carpaţi, Copou, Repedea, Unirea, Iaşi, Moldova, Bucegi şi Berea Hipoglucidică. După '90 au intrat în producţie sortimentele Zimbru, Zimbru Pils, Cascada, Star, Derby şi berea neagră Karl’s Beer Pils. „Berea Zimbru nu şi-a făcut niciodată reclamă şi cu toate astea era foarte căutată. Erau ani când se aştepta la coadă câte opt zile pentru a fi încărcat un camion. Se băteau şoferii între ei pentru navetele de bere”, declara Vasile Diaconu, fostul director al Fabricii de Bere Zimbru într-un interviu pentru „Evenimentul Regional al Moldovei”.

La începutul anilor 2000, în cele două secţii ale fabricii lucrau peste 550 de oameni, care cu greu făceau faţă comenzilor din timpul verii. După Revoluţie, producţia anuală de bere ajunsese la 700.000 de hectolitri. însă producătorul local a fost înfrânt în competiţia cu jucătorii externi care au invadat piaţa. Anul 2003 a însemnat închiderea celor două secţii ale fabricii, îngenunchiate de concurenţa internaţională. Clădirile, deşi unele dintre ele de patrimoniu, aflate în zone cu vad, au fost lăsate sub tirania timpului sau au fost puse la pământ pentru a face loc marilor retaileri.

Declin programat
Nu numai terenurile fostelor secţii ale Fabricii de Bere au fost ocupate de marile lanţuri de hipermarketuri. Aceeaşi soartă au avut-o şi spaţiile deţinute de Uzinele Nicolina. Fondate în 1892, Atelierele CFR Iaşi aveau ca obiect de activitate reparaţia locomotivelor cu abur şi vagoane de marfă. În 1912, unitatea a devenit Atelierele CFR Nicolina Iaşi, iar în 1967 şi-a schimbat numele în Uzina Mecanică Nicolina Iaşi şi s-a reprofilat pe producţia utilajelor de construcţii şi lucrări poduri. „Produceam tot ce era necesar pentru drumuri şi poduri, vagoane şi eram singura întreprindere din domeniu. Nu făceam faţă comenzilor şi terminam câte 25 de utilaje pentru asfaltări pe lună”, spunea Gheorghe Păduraru, fost lider de sindicat la Nicolina. Înainte de Revoluţie în uzină lucrau în jur de 7.000 de ieşeni.

După `90, societatea a devenit Nicolina SA, iar declinul financiar a început în 2001, când firma a raportat primele pierderi. Câţiva ani ai târziu, Concept Investment şi Real Estate Development au cumpărat 18 hectare de teren din curtea societăţii, scoase la licitaţie de AVAS pentru recuperarea creanţelor. În 2009, o parte din terenurile de pe platforma Nicolina au fost vândute către Sticknet Investment SRL din Bucureşti, societatea controlată de slovaci, în baza unui contract de peste 25 de milioane de euro. În această zonă au fost construite două mari spaţii comerciale. Recent, mai multe clădiri din fosta platformă a fabricii au fost puse la pământ de buldozere. Autorităţile ieşene s-au trezit abia după ce construcţiile au fost demolate şi au încercat să ajungă la o înţelegere cu reprezentanţii firmei private pentru a le recupera. Pentru că acestea nu erau clasate ca monumente istorice, demersul oficialilor a fost un fiasco.

În apropiere de fosta Uzină Nicolina, un alt colos, de data asta al industriei uşoare, a fost decimat. Fosta Ţesătura a ajuns de la mii de angajaţi, în perioada comunistă, să aibă în jur de 300 de salariaţi. În 2007, Iasitex a vândut 5 hectare de teren de pe Bulevardul Primăverii unui investitor imobiliar, care urma să ridice în zonă un mall. În 2010, buldozerele au curăţat terenul de halele de producţie ale fostei „glorii” comuniste, iar Green Plaza SRL Bucureşti urma ca în 36 de luni să ridice un ansamblu urbanistic estimat la 100 de milioane de euro. Criza a blocat planurile investitorului, acesta fiind dispus să vândă acum terenul. În fosta zonă industrială a Iaşului firmele care susţineau economia judeţului au fost înlocuite cu marii retaileri, în puţine cazuri fiind păstrate secţii viabile ale foştilor coloşi economici din perioada comunistă.

Mediul de afaceri ieşean susţine că amplasarea marilor retaileri în oraşe este o expresie a lipsei de viziune în ceea ce priveşte dezvoltarea urbană. „Aceste supermarketuri, în alte ţări, au fost scoase în afara zonelor urbane, evident fiind asigurat accesul către ele prin căi rutiere. Numai în România au fost construite în oraşe fără a se ţine cont de niciun principiu de dezvoltare urbană. Acestea au determinat trafic îngreunat, acces dificil, dar şi influenţă negativă asupra activităţii retailerilor mici şi mijlocii“, a explicat Paul Butnariu, şeful Camerei de Comerţ.

Fortus scapă de faliment
Fostul Combinat de Utilaj Greu, actualul Fortus SA, a reprezentat unul din „brandurile“ economiei comuniste. Activitatea a început în halele din CUG în 1977, după o investiţie estimată la 16 miliarde de lei. În anii de vârf, în combinat munceau, în trei ture, în jur de 12.000 de salariaţi. Exporturile au ţinut combinatul pe linia de plutire chiar şi după Revoluţie, dar lipsa competitivităţii a aruncat societatea în hău. Fostul Combinat de Utilaj Greu a trecut printr-o privatizare eşuată, prin insolvenţă, iar acum este în administrare specială sub conducerea lui Gheorghe Chişcă, numit în funcţie chiar de AVAS. Autoritate care a recunoscut că Fortus are capacitatea de a se redresa, având active de peste 235 de milioane de euro. Luna trecută, magistraţii de la Curtea de Apel din Târgu Mureş au dat un verdict optimist în lupta Fortus pentru redresare. Oamenii legii au admis recursul înaintat de administratorii companiei împotriva deciziei Tribunalului de intrare în procedura de faliment. Astfel, societatea ieşeană poate benefica acum de un nou plan de reorganizare. Consorţiul de administratori judiciari format din EuroBusiness LRJ şi Insolvency SPRL trebuie să contureze acum o nouă strategie pentru Fortus.

Fantomele, numai bune de trimis în muzeul de arheologie industrială
Acolo unde halele au rămas în picioare, acestea au devenit fantome ale unei lumi apuse. În acest sens stă mărturie Fabrica de Ţigarete din Iaşi. Înfiinţată în 1864, fosta manufactură de tutun este inclusă pe lista monumentelor istorice din judeţul Iaşi. Bombardată în cel de-al Doilea Război Mondial, fabrica îşi reia activitatea în 1945 şi treptat îşi modernizează utilajele ajungând, ca în 1998 să producă zilnic 12 tone de ţigări. A fost răpusă însă de executarea silită a Societăţii Naţionale „Tutunul Românesc” SA, fiind lăsată pradă hoţilor de fier vechi. Clădirile fabricii au fost transferate la Ministerul Culturii care a decis să realizeze un proiect inedit: un muzeu de arheologie industrială. Spaţiul va avea, potrivit reprezentanţilor Muzeului Ştiinţei şi Tehnicii „Ştefan Procopiu” din cadrul Complexului Muzeal „Moldova“, secţiuni dedicate industriei grele, transporturilor, construcţiilor, energiei, telecomunicaţiilor, dar şi industriei uşoare. În muzeu vor fi expuse utilaje din fostele fabrici fanion din capitala Moldovei: Atelierele CFR Nicolina, Abatorul Iaşi, Fabrica de Bere, Manufactura de tutun sau Fabrica de cărămizi.

*sursa foto: Facebook- Iasi (Fotografii vechi)