„În unele cazuri trebuie să mai judeci şi cu inima”

* interviu cu şeful Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră, comisar-şef Ştefan Alexa

 

Şeful IPTF Iaşi, Ştefan Alexa, lucrează pe peste trei decenii în sistem. În tot acest timp, el a trecut prin multe întâmplări, care mai de care mai dificile. Ştefan Alexa este născut pe 16 mai 1961, în comuna Cozia, judeţul Iaşi. Este căsătorit şi are două fete. Sportul, în special fotbalul şi tenisul de masă, sunt unele dintre pasiunile lui.

 

 

- Ce v-a determinat să alegeţi această meserie?

 

- Pe atunci eram foarte tânăr, aveam vreo 18 ani şi jumătate. Pe mine m-a caracterizat disciplina şi cred că a fost unul din elementele care m-au îndemnat să merg la o structură de ordine publică. În anul 1980 am dat concurs pentru a merge la şcoala de agenţi de la Slatina. După ce am terminat şcoala, care a durat doi ani, adică până în 1982, am fost repartizat la poliţia Municipiului Iaşi, ca agent de ordine. Am observat că nu mi se potriveşte această meserie pentru că-mi doream mai mult, doream ceva de investigaţii, doream să fiu în sprijinul cetăţenilor şi atunci am făcut, prin munca şi cunoştinţele pe care le aveam, să fiu promovat în funcţia de sectorist, după care am fost propus să merg la şcoala de ofiţeri.

 

- Ce sector acopereaţi?

 

 

- La început am avut sub tutelă, împreună cu un alt lucrător cu ştate vechi, zona Piaţa Unirii, pentru o perioadă de 3-4 luni de zile, după care am avut zona Tudor Vladimirescu – 3 Salcâmi, unde am mai lucrat încă trei luni de zile singur. După aceea, datorită modului în care abordam anumite probleme, atât în ceea ce priveşte activitatea mea şi modul în care a trebuit să-mi fac cariera, am vrut să merg la postul de poliţie, pentru că am crezut şi consideram la acea dată că mi se potriveşte mai bine. Nu mi s-a aprobat însă cererea şi atunci mi-au spus că au liber un post de sectorist la nivelul Poliţiei Municipiului. Am fost sectorist în zona Cotnari până în 1989, când am terminat şcoala de ofiţeri şi am promovat la Biroul Economic. La economic am lucrat 7 luni, când conducerea municipiului mi-au propus să merg la agenţi de ordine. Cunoşteam foarte bine zona, pentru că am lucrat efectiv ca agent de ordine. Mi s-a propus acest lucru şi-am acceptat, pentru că am considerat că acolo unde sunt recomandat de şefi că pot face faţă trebuie să merg şi, într-adevăr, să demonstrez că nu le-am înşelat cunoştinţele şi încrederea. Am lucrat ca şef de compartiment la agenţi de ordine. Aveam în subordine cam 150 de lucrători şi încă patru ofiţeri. Această activitate am realizat-o până în anul 1994, când s-au înfiinţat secţiile de poliţie. Atunci, agenţii de ordine au fost repartizaţi la nivelul secţiilor pe zone, în municipiul Iaşi. Eu am rămas la nivelul Poliţiei Municipiului, la Biroul Ordine Publică, iar în decembrie 1994 am fost promovat pe funcţia de şef Secţia 3 Poliţie.

 

 

- Cât aţi stat la cârma Secţiei 3?

 

- Am fost şef de secţie până în 1999. Atunci am fost avansat pe funcţia de adjunct al şefului Poliţiei Municipiului Iaşi până în 2001, iar apoi am fost promovat pe funcţia de şef al Poliţiei Judeţului Iaşi, unde mi-am desfăşurat activitatea până în aprilie 2005. Atunci am fost mutat în interes de serviciu ca şef de inspectorat la Bacău. Aici am lucrat până în 15 iulie 2009, când am făcut raport pentru a mă reîntoarce la Iaşi, în oraşul meu şi am fost numit inspector-şef la Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră.

 

- Ce v-a determinat să faceţi acest pas?

 

- După cum observaţi, am acceptat de fiecare dată anumite propuneri. Pentru mine au fost anumite provocări pe care le-am acceptat şi nu le-am regretat. Şi plecarea de la Iaşi la Bacău, în 2005, a fost tot o provocare, o propunere care mi s-a făcut la acea dată şi pe care nu o regret. A fost o perioadă foarte fructuoasă, o perioadă în care am acumulat cunoştinţe despre un alt judeţ, o situaţie operativă a altui judeţ. Acelaşi lucru m-a determinat să mă reîntorc în Iaşi, de această dată la Poliţia de Frontieră, ştiind că este o nouă provocare. Întotdeauna am fost interesat de ceva nou, în care să pot să-mi valorific cunoştinţele şi abilităţile pe care le am.

 

- Care este diferenţa între Poliţia de Frontieră şi cea naţională?

 

 

- În primul rând, diferenţa dintre IPJ Iaşi şi Bacău este că Iaşul este un judeţ cu o situaţie operativă foarte complexă şi aceasta este dată de numărul mare de locuitori, de faptul că Iaşul este un oraş universitar, cu foarte mulţi studenţi. Vreau să spun că dacă am face o comparaţie între Iaşi şi Bacău, Iaşul este un judeţ foarte greu, în sensul de a putea stăpâni situaţia operativă. Dacă am compara situaţia operativă de la frontieră cu poliţia naţională, nu aş putea să spun că nu este tot aşa de complexă, dar situaţia operativă a fost mai uşoară până în 2011, când s-a înfiinţat Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră. Din 2011, de când am preluat practic ITPF, am în competenţă cele cinci judeţe - Botoşani, Iaşi, Vaslui, Galaţi şi Brăila, cu un număr de lucrători mult mai mare. Acum am în subordine în jur de 3.500 de lucrători. Întotdeauna, situaţia operativă ţi-o dă atât zona de competenţă, ca teritoriu, dar şi numărul lucrătorilor pe care-i ai în subordine.

 

„Din 1990, am avut numai funcţii de conducere”

 

- În tot acest timp, aţi avut şi eşecuri şi realizări. Care v-au marcat cel mai mult?

 

- Au fost şi eşecuri, dar în totdeauna s-au finalizat prin realizări. Au fost acele cauze pe care aş vrea să le aduc iarăşi la cunoştinţa publicului. Ele au fost atunci date publicităţii. De exemplu cazul Cuţcă, în care am avut de-a face cu acel copil sodomizat în zona Căpriţa, unde, practic, am lucrat 40 de zile, cu efectiv de la nivelul Inspectoratului General al Poliţiei Române. Probabil că acest incident a fost cazul prin care m-am afirmat la nivel local şi central. Eram adjunct la Poliţia Municipiului. În momentul în care am fost numit inspector-şef, a venit atunci şi un ofiţer şef al Direcţiei de Investigaţii Criminale, care a lucrat la acest caz. Mi-a făcut o recomandare pozitivă şi cred că m-a mobilizat acest lucru. Au mai fost câteva cazuri pe care le ţin minte şi mi-au lăsat o amprentă în viaţa mea. De exemplu, acel omor comis în 2002-2003, în zona complexului Avram Iancu. Eram inspector-şef. Acel caz mi-a lăsat o amprentă aparte, deoarece el s-a comis în timpul sărbătorilor de iarnă. Era 28 decembrie, iar prin mobilizarea lucrătorilor în acea perioadă, am reuşit ca pe data de 4 ianuarie să depistăm şi să reţinem autorul. Iarăşi, nu pot să uit cazul cu acea tânără găsită decedată în zona centrală, pe Ştefan cel Mare, la cub. A fost o muncă de şase luni de zile şi, sigur, au existat eşecuri în timpul cercetărilor, dar în final s-a ajuns la identificarea autorului, în persoana fratelui ei.

 

- Copiii vă calcă pe urme?

 

- Cred că aici nu aş putea vorbi despre ei, pentru că, într-adevăr ambele fete au terminat facultatea. Fetiţa cea mare este încadrată pe un post pe care nu-l pot da publicităţii, este căsătorită şi are un copil de patru luni. Sunt un bunic tânăr. Sunt foarte bucuros de acest lucru. Fetiţa cea mică a terminat anul trecut facultatea de drept şi acum este în căutarea unui loc de muncă. În sistem am soţia, care lucrează la penitenciar.

 

- Dacă vi s-ar propune, la un moment dat, aţi reveni la cârma IPJ?

 

- Nu aş putea spune, pentru că în momentul de faţă IPJ este condus de un lucrător cu experienţă, care probabil nu se va supăra, dar mi-a fost subordonat încă de la ieşirea de pe băncile şcolii. Domnul Scripniciuc (Ioan Scripniciuc, actualul şef al IPJ Iaşi, n.r.), când a terminat şcoala, a venit în subordinea mea, a fost şef de tură la Compartimentul agenţi de ordine şi apoi mi-a călcat pe urme, până am plecat la Bacău. Eu zic că am acordat acestei meserii foarte mult timp. Timp atât din orele de lucru, cât şi din cel în care ar fi trebuit să stau lângă familie. Erau zile în care plecam dimineaţa şi ajungeam acasă seara târziu, după ora 22. Şi acum sunt momente de acest fel. Eu cred însă că am o familie care m-a înţeles şi mă înţelege, iar acest lucru a făcut şi posibil ca în întreaga mea carieră, de 31 de ani, să am mai mulţi ani de comandă decât de execuţie. Am terminat şcoala în 1982, iar din 1990 am avut numai funcţii de conducere.

 

„Nu am respectat nişte reguli şi am fost lovit cu capul în nas”

 

 

- În toată această perioadă aţi fost ameninţat, agresat de infractori?

 

- Am fost ameninţat, am fost şi bătut odată, dar astea sunt lucruri care fac parte din botezul poliţistului, cum se spune. Îmi aduc aminte că eram în zona Aleea Rozelor, sectorist, când am intervenit la aplanarea unui conflict. Probabil că nu am respectat nişte reguli şi am fost lovit cu capul în nas. Bineînţeles că nu am căzut jos, dar am reuşit, împreună cu ceilalţi cetăţeni care erau în zonă şi care mă cunoşteau destul de bine, să imobilizez agresorul şi să iau măsurile legale.

 

- Ce vă propuneţi pentru viitor?

 

 

- La nivelul ITPF noi avem un an de când suntem în această nouă organizare. Un an în care am reuşit, în mare parte, să uniformizăm managementul structurilor pe care le-am preluat. Mai este foarte mult de lucru, pentru că sunt foarte multe structuri, peste 22-23, cu unii lucrători care au lucrat o foarte lungă perioadă pe alte concepte, după alte principii. Atunci, eu cred că în 2013 trebuie să întărim acea formă de uniformizare, de aşa natură în care să fim un tot unitar. Legislaţia naţională, dar şi dispoziţiile care pleacă de la nivelul teritorial, trebuie să fie aplicate la fel, astfel încât şi cetăţenii, dar şi lucrătorii, să beneficieze de aceleaşi drepturi şi de aceleaşi tratamente.

 

 

- A crescut sau scăzut infracţionalitatea după transformarea IJPF în ITPF?

 

- Este o formă de a discuta doar în ceea ce s-a înregistrat în cifre, pentru că, dacă vrei să faci o situaţie comparativă, trebuie să iei două perioade egale, dar în care ai avut practic aceleaşi condiţii. Totuşi, ca urmare a datelor pe care noi le-am comparat, situaţia operativă se menţine la acelaşi indicator. Avem o creştere de trei procente a faptelor constate. Practic, cu acelaşi număr de infracţiuni şi participanţi, a scăzut traficul prin punctele de frontieră. Cunoaştem foarte bine direcţiile unor grupări infracţionale atât pe migraţie ilegală, pe contrabandă şi zicem că pentru 2013 suntem pregătiţi să facem faţă tuturor provocărilor, având în vedere că e posibil ca acele rute cu migraţie ilegală care se înregistrau pe partea de vest, în zona Serbiei, să se reorienteze pe zona Rusia-Moldova-România. Acum, între România şi Serbia există un acord de readmisie şi în baza acestuia, practic, persoanele care treceau frontiera prin zona respectivă sunt acum predate Serbiei. Ne aşteptăm aşadar ca acele grupări infracţionale care se preocupau cu traficul de migranţi să-şi reorienteze activitatea pe zona Moldovei sau a Ucrainei, pe partea de nord.

 

- Ce diferenţă este între poliţistul Alexa şi Alexa cel din sânul familiei?

 

 

- Cred că meseria m-a dus şi pe mine la o anumită uniformizare. Mi-e greu să îmbrac două forme. Adică, aşa cum mă comport la serviciu, mă comport şi acasă şi este foarte dăunător pentru familie, dar cred că m-a înţeles. Sigur că şi la nivelul serviciului manifest o anumită fermitate, dar trebuie să judeci în unele cazuri şi cu inima. Acest principiu l-am aplicat oriunde şi iau măsurile care sunt cele mai eficiente, pentru că o măsură poţi să o iei pe moment pentru a corija o anumită persoană, dar e posibil ca prin acea măsură să-i faci un rău mai mare şi să o provoci la alte evenimente mai deosebite. O persoană care a greşit şi care înţelege acest lucru poate fi corijată doar printr-o discuţie. Sunt şi persoane care, chiar dacă iei măsuri de sancţionare împotriva lor, acestea nu reprezintă nimic. Nu cred că am două moduri de comportament. Am stat mai mult la serviciu şi cred că această formă mult mai fermă de a privi lucrurile, mai ordonat, o am şi la nivelul familiei. (a consemnat Andrei Hurbea)