Munţii Măcinului

În vestul şi sud-vestul Tulcei, Dobrogea este foarte deluroasă şi în această zonă slab populată şi cu un peisaj mai degrabă ne-european, alcătuit din stepă, silvostepă şi vârfuri stâncoase, se află Parcul Naţional Munţii Măcinului, una dintre zonele optime ale continentului pentru observarea păsărilor de pradă şi a păsărilor migratoare care străbat zona primăvara şi toamna. Există aici de asemenea multe reptile, specii precum ţestoasa de uscat dobrogeană, şopârla de câmp şi vipera cu corn.
Cel mai înalt punct din Munţii Măcinului atinge 467 metri. Nu există niciun centru care să ofere informaţii turistice sau alte facilităţi în parc, turiştii fiind nevoiţi să se descurce să ajungă aici cu maşina. La doar câţiva kilometri de localitatea Măcin, drumul coteşte spre stânga, ducând direct spre parc.
În inima acestor munţi mici găsim câteva rezervaţii şi obiective ce tind să ne captiveze ca într-un joc al ielelor. Un astfel de loc este rezervaţia naturală de tip forestier Pădurea Valea Fagilor. Această rezervaţie, este ascunsă într-o vale umedă şi îngustă, la peste 300 de km distanţă de făgetele carpatice, exemplarele de aici ajungând să atingă uneori dimensiuni de 38 m înălţime şi un metru lăţime.
Din punct de vedere geomorfologic, rezervaţia este amplasată pe un versant cu expoziţie nordică. Impresionanta zonă este străbătută de numeroase văi, cu toate acestea debitul apei este foarte redus. Clima întâlnită aici este una continental moderată, temperatura anuală medie cu greu scade de 11º C. Arboretele din cadrul Rezervaţiei Pădurea Valea Fagilor cuprinde atât păduri de fag şi gorun cât şi un tip de pădure specific cunoscut sub denumirea de fageto-carpinet dobrogean cu Carex pilosa. Acesta din urmă este alcătuit din carpen şi fag în proporţie de 50% şi tei argintiu de 50%.
Fagii din rezervaţie ating dimensiuni de 38 de metri înălţime. Etajul inferior al arborilor care este alcătuit din ulm, tei, jugastru, gorun, paltin de câmp, plop tremurător şi frasin. Nu trebuie să trecem cu vederea subarboretul compus din salbă râioasă şi alun. Nu este mai prejos nici stratul ierbos alcătuit din ferigi, brei, pochivnic, rogoz, mierea ursului şi vinăriţă.
Tot în Munţii Măcin se găseşte Rezervaţia Dealul Bujoarele care este formată dintr-un complex de dealuri cu altitudini mici, având o suprafaţă de aproximativ 8 ha. Locul fosilifer este alcătuit din dealurile Bujorul Bulgăresc şi Bujorul Românesc, cel mai înalt vârf din rezervaţie atingând 192 m. Dealul Bujorul Bulgăresc se întinde către sud est fiind alcătuit din culmea principală al cărui vârf, Caraciula, atinge 222 m altitudine şi este situat în extremitatea sudică a dealului. Clima întâlnită în această zonă este cea continental-temperată, precipitaţiile anuale înregistrând valori de 465 de mm.
Fauna fosilă întâlnită aici constituie un important obiect de protecţie. Este important să ştiţi că în Dealul Bujorului Românesc fauna este considerabil mai săracă decât în Dealul Bujorului Bulgăresc. Rocile din această regiune sunt puternic alterate şi diagenizate, astfel încât suprafeţele de strat cu urmă fosilă sunt slab conservate.
În speranţa că v-am trezit interesul, vă invităm să vizitaţi Munţii Măcinului, care deşi nu impresionează prin altitudine, sunt interesanţi mai ales prin rezervaţiile pe care le adăpostesc.

Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România, apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric prin telefon la numărul unic 0332 780 780 urmat de codul obiectivului ales: 6673.