Biserica evanghelică din Guşteriţa, Sibiu

În categoria bisericilor cu arhitectură romanică din Transilvania, cea din actualul cartier Guşteriţa al Sibiului, fostă localitate săsească de sine stătătoare, până în anii 1940, este una care, deşi nu s-a păstrat în forma romanică originală, a rămas totuşi importantă, pe lista monumentelor de factură romanică din România.

Situat, conform părerilor specialiştilor, pe locul fostului castru roman Cedonia, satul medieval Guşteriţa, sau Hammersdorf în germană, este atestat documentar pentru prima dată în anul 1309, fiind menţionat ca villa Vmberti, sau villa Umberti. Biserica localităţii săseşti a fost construită la începutul secolului al XIII-lea, ca o bazilică romanică, fiind închinată Sfântului Andrei, conform inscripţiei păstrate pe un potir. Ca toate bisericile săseşti din Transilvania, ea a fost catolică, până la Reformă, devenind evanghelică odată cu trecerea majorităţii saşilor la luteranism.

Bazilica iniţială avea trei nave, cinci travee, nava principală având absida altarului rotundă, precedată de un cor pătrat, iar navele laterale absidiole. Din vechea biserică se mai păstrează stâlpii dintre nave, bolţile navelor laterale, absidiola navei laterale de sud, precum şi părţi ale portalurilor de sud şi de nord.

Către sfârşitul secolului al XV-lea, când arhitectura gotică lua locul celei romanice, şi arhitectura romanică a bisericii din Guşteriţa a fost transformată: corul a fost reboltit pe nervuri în cruce; pe exterior s-au construit contraforţi şi s-au montat ferestre gotice; s-au montat sedila şi tabernacolul sub formă de nişă, în cor; arcul triumfal dintre cor şi nava principală a fost înlocuit cu un arc ogival; tavanul romanic al navei principale a fost înlocuit cu o boltă gotică.

În secolul al XVI-lea, a fost construit zidul de incintă al bisericii, care cuprinde în interiorul său şi o capelă gotică. Forma ovală a zidului şi lipsa turnurilor de apărare ar putea duce la concluzia că el a fost construit pe fundaţii vechi, din perioada romanică.

În secolul al XVII-lea, biserica a fost grav avariată de incursiunile turceşti din anii 1658 şi 1661.

În secolul al XVIII-lea s-au construit cele două pridvoare ale uşilor de acces în biserică, pe laturile de vest şi sud, şi a fost construit şi turnul clopotniţă, în anul 1742, între traveele patru şi cinci ale navei principale. Etajele superioare ale turnului au fost amenajate cu galerii de luptă, dovadă clară a scopului său defensiv. Mai mult, galerii de luptă au fost construite, tot atunci, şi deasupra corului. Ele erau din lemn, sprijinite pe bârne în consolă şi pe contraforţi.

Nu fără importanţă pentru biserica romanică din Guşteriţa este faptul că naturalistul şi arheologul sas Johann Michael Ackner (1782-1862) a fost paroh luteran al ei. Cabinetul de studiu al savantului s-a păstrat în casa parohială luterană, iar o piatră memorială îi cinsteşte numele.

Deşi nu s-a păstrat decât parţial arhitectura romanică de început de secol XIII, transformările gotice fiind majore, biserica din Guşteriţa rămâne un monument ecleziastic romanic de referinţă, care merită vizitat, cunoscut, cu atât mai mult cu cât el se află în oraşul Sibiu, o destinaţie turistică uzuală deopotrivă pentru străinii care ne vizitează ţara, ca şi pentru români.

Dr. iur. Maria Mihaela Stan

Sursa foto: Răzvan Pop