Catedrala Romano-Catolică „Sfântul Mihail” din Alba Iulia: cea mai veche din România

După ce Transilvania a intrat în componenţa Regatului Maghiar, lucru sigur la începutul mileniului al doilea creştin, ea a intrat implicit în sfera de influenţă economică, politică, culturală şi religioasă a Vestului european, cunoscând o traiectorie diferită de cea a teritoriilor extracarpatice, defavorizate şi de faptul că erau primele în calea năvălitorilor din Est, fiind de nenumărate ori atacate, pustiite. În plus, formaţiunile statale feudale de la Sud şi Est de Carpaţi s-au centralizat abia în secolul al XIV-lea, acesta fiind şi momentul când s-a demarat construirea de edificii ecleziastice remarcabile, unele păstrate în forma lor originală până astăzi.

De aceea, cunoaşterea patrimoniului material cultural-religios al României din mileniul al doilea creştin este facilitată de urmărirea lui pe traiectoria istorico-geografică a provinciilor româneşti, fiecare dintre ele cunoscând particularităţi proprii, dincolo de lucrurile comune tuturor.

Dacă în Antichitate, pe actualul teritoriu al României se întindea unul dintre statele centralizate puternice şi bogate ale Sud-Estului Europei - Statul Dac, cu centrul în actualul judeţ Hunedoara, la Sarmizegetusa Regia, unde se păstrează şi vestigiile arheologice ale celor mai vechi sanctuare religioase de pe teritoriul ţării, iar în împrejurimi unele dintre cele mai vechi biserici zidite; iar pe ţărmurile Mării Negre s-au dezvoltat, tot în Antichitate, colonii greceşti foarte înfloritoare, ocupate ulterior de către romani, lucru care a facilitat înflorirea Creştinismului timpuriu în această regiune geografică, atestat şi de ruinele unei biserici primare recent descoperite la Halmyris; după secolele III-lV, când a început aşa numita perioadă a migraţiilor barbare, se mai păstrează doar ici-colo urme ale unor edificii religioase (creştine) construite înainte de secolul al X-lea pe teritoriile româneşti. Descoperi cum sunt cele de la Basarabi-Murfatlar, din anul 1957, sau din Cetatea Alba Iulia, din anul 2011, sunt, tocmai de aceea, foarte importante.

În secolul al XI-lea, când Regatul Maghiar era în mare înflorire, iar Transilvania fusese integrată de către el, în Vestul Europei se năştea un stil arhitectonic care a fost adus şi în Transilvania, anume stilul romanic. Este un stil care s-a manifestat cu predilecţie în arhitectură, având program religios creştin. În Transilvania, primul edificiu construit în acest stil şi datat cu certitudine este Catedrala Romano-Catolică Sfântul Mihail din Alba Iulia. Au existat mai multe construcţii ecleziastice în stil romanic, pe teritoriul Transilvaniei, însă o parte dintre ele au fost distruse de marea invazie mongolă din secolul al XIII-lea, sau, dintre cele rămase, unele au suferit transformări arhitectonice, ulterior, căpătând forme gotice sau baroce.

Catedrala Catolică Sfântul Mihail este cea mai veche catedrală din România, fiind contemporana celebrei Catedrale Notre-Dame din Paris. Nu se ştie cu exactitate data demarării construirii ei, dar se presupune că acest lucru s-ar fi întâmplat la începutul secolului al XI-lea, poate chiar în anul 1009, când Regele Ştefan I al Ungariei a înfiinţat Episcopia Catolică a Transilvaniei, cu sediul la Alba Iulia, unde era, de altfel, şi centrul administrativ al Transilvaniei, sub Regatul Maghiar. La mijlocul secolului al XII-lea, s-au construit navele transversale, dar invazia mongolă din 1241 a distrus parţial construcţia. În actuala sa formă, catedrala a fost ridicată între anii 1247-1291.

Ea a servit de la început drept catedrală a Episcopiei Catolice a Transilvaniei, devenită în perioada interbelică Arhiepiscopie, aşa cum este şi astăzi. Însă, după Reformă, între anii 1550-1700, a fost preluată de către unitarieni şi calvini, majoritatea maghiarilor din Transilvania îmbrăţişând, atunci, aceste două noi confesiuni, izvorâte din Reformă. Stăpânirea catolică austriacă asupra Transilvaniei a redat-o Episcopiei Catolice, în anul 1700.

Construită iniţial în stil romanic, ca o bazilică cu trei nave, Catedrala Sfântul Mihail a primit, în secolul al XVI-lea, completări în stil renascentist italian, cum ar fi capela de pe latura nordică şi picturile interioare. Iar la începutul secolului al XVIII-lea s-au construit o boltă la intrarea vestică şi frontonul triunghiular, străjuit de patru statuete de sfinţi şi trei basoreliefuri. Turnul de pe latura sudică a catedralei a fost construit de-a lungul a patru secole. Astăzi, ea apare ca o mixtură de stiluri arhitectonice: romanic târziu, gotic, renascentist, baroc, predominant fiind însă stilul romanic.

În nava laterală din partea sudică se află impozantul sarcofag al lui Iancu de Hunedoara, guvernatorul cu rădăcini româneşti al Transilvaniei, între anii 1441-1456, şi cel al fiului său Ladislau; în nava nordică sunt sarcofagele Reginei Izabella şi cel al lui Ioan Sigismund, primul principe al Transilvaniei, şi rege titular al Ungariei. Câteva fresce din epoca Renaşterii împodobesc capela din absida navei nordice.

Arhitectura maiestuoasă a Catedralei Sfântul Mihail din Alba Iulia, interiorul sobru, dar elegant, altarul şi amvonul de o deosebită frumuseţe artistică, nu în ultimul rând faptul că ea reprezintă unul dintre cele mai valoroase monumente de arhitectură romanică din Transilvania, şi implicit din România, o fac demnă de atenţia şi respectul oricărui om civilizat. Acest monument arhitectonic, ca şi multe altele din inima României, are scris în zidurile şi pietrele lui istorie. Istoria zbuciumată a unor locuri care au rămas şi a unor oameni care au fost şi au trecut, dar au ştiut a lăsa ceva durabil după ei, creat întru cinstirea lui Dumnezeu.

Dr. iur. Maria Mihaela Stan