În captivitate (Întuneric şi momeală) (I)

Lagărul în care se afla Petrache Gavril era păzit cu străşnicie: garduri înalte de sârmăghimpată – conectate la intalaţia electrică, santinele înarmate până în dinţi, câini dresaţi care, când erau asmuţaţi, făceau urât.

Cei peste o mie de prizonieri erau toţi români. La început, au fost şi câţiva nemţi, care s-au îmbrăcat în haine româneşti şi şi-au dat nume false. După câteva luni de captivitate s-a găsit, probabil, cineva care i-a turnat la conducerea lagărului.

Aşa că într-o dimineaţă de toamnă putredă, comandantul a ordonat ca toată suflarea din acel iad să fie prezentă în imensa curte dintre bărăci şi bordeie, pentru anunţuri importante şi măsuri organizatorice.
La ora dinainte stabilită, şeful – un general în retragere, cu pieptul plin de decoraţii – a apărut în mijlocul careului, împreună cu o femeie în civil, cam între două vârste, pe care le-a prezentat-o prizonierilor: „Tovarăşa Ana Pauker. Dânsa vă va comunica, din partea generalisimului Stalin, comandantul suprem al armatei roşii, dar şi din partea conducerii Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, o hotărâre care sunt sigur că va avea un ecou extraordinar în sufletele voastre!”

Şi a luat cuvântul Ana Puker, care i-a mulţumit generalului în ruseşte, apoi s- aadresat pe româneşte, prizonierilor. „La propunerea mea, marele Stalin, cu profunda lui înţelegere şi admiraţie faţă de vitejia şi spiritul de jertfă ale ostaşilor români, chiar atunci când aceştia au fost aruncaţi cu forţa în ghiarele fiarei hitleriste şi împinşi în războiul nedrept şi criminal împotriva marii Uniuni Sovietice, a hotărât ca toţi prizonierii din România, care se află în prezent în lagărele din URSS să aibă posibilitatea de a se înscrie într-o divizie de voluntari şi să intre cât mai curând posibil în lupta împotriva hoardelor fasciste şi hitleriste, spre a le urmări până în bârlogul lor şi a le nimici.

Eu cred că voi, cei din acest lagăr, care sunteţi oameni pregătiţi în liceele militare şi chiar în instituţii post-liceale ale armatei, veţi primi cu entuziasm hotărârea tovarăşului Stalin şi vă veţi oferi serviciile şi competenţa pentru a înfiinţa o divizie pe care o vom numi «Tudor Vladimirescu» şi care va săvârşi măreţe fapte de vitejie împotriva hitleriştilor şi bandiţilor fascişti. Vă atrag atenţia că totul este pe bază de voluntariat; nimeni nu este obligat; fiecare cerere de înscriere în Divizia «Tudor Vladimirescu» va trebui să fie un impuls pornit din inimă, exprimând dorinţa de răzbunare şi de luptă hotărâtă, alături de armata roşie, împotriva criminalilor hitlerişti. Trebuie să daţi imediat expresie bucuriei şi recunoştinţei faţă de hotărârea luată de marele Stalin în spiritul umanismului socialist! Începând de astăzi sunteţi aşteptaţi la cancelaria lagărului, să depuneţi cereri de înscriere ca voluntari sau panduri, în Divizia «Tudor Vladimirescu». (...)”

Va urma...

Constantin Partin