Stilul gotic în arhitectura medievală românească
Dimensiune font:
Stilul romanic, prezent şi pe teritoriul României, îndeosebi în Transilvania, a fost succedat, înlocuit de către stilul gotic, născut încă din secolul al XII-lea, dar având perioada de apogeu în secolele al XIV-lea şi al XV-lea. Cele mai importante opere arhitecturale gotice acoperă perioada 1140-1500, fiind construite din România până în Portugalia, şi din Slovenia până în Norvegia, Suedia şi Finlanda. Revenirea romanicului s-a realizat în Renaştere, care l-a transformat, prin impunerea stilului renascentist, în Florenţa, începând cu secolul al XV-lea.
Arhitectura gotică este o transformare a stilului romanic, apărută din necesitatea de a da o altă dimensiune verticală clădirilor. Ea este asociată cu catedralele, precum şi cu alte biserici din aproape toată Europa medievală. Prototipul stilului gotic în arhitectura ecleziastică este considerată Bazilica Abaţiei Saint-Denis, din apropierea Parisului, necropola regilor Franţei, cu cinci nave şi o faţadă admirabilă. Abatele Suger, prietenul şi confidentul Regilor Ludovic al VI-lea şi al VII-lea, a dorit să creeze o reprezentare fizică a Ierusalimului, printr-o clădire de o verticalitate şi liniaritate impunătoare, şi a început modificarea bisericii abaţiale conform acestei viziuni, în anul 1137. Noua bazilică, rezultatul transformărilor de către abate concepute, a fost consacrată pe 11 iunie 1144, în prezenţa regelui, devenind astfel prototipul viitoarelor construcţii ecleziastice de pe domeniul regal din Nordul Franţei şi al stilului gotic.
Arhitecţii goticului au revoluţionat viziunea spaţială a romanicului prin două invenţii: ogiva şi arcul de susţinere (arc butant). Bolta semicirculară este înlocuită cu o boltă în formă de arc de cerc frânt, sau ogivă, la care presiunea verticală este mult mai redusă. Meşterii înălţau pe patru coloane, dispuse în plan pătrat, câte două perechi de arcuri în ogivă; fiecare arc este susţinut de două coloane diagonal opuse. Prin multiplicarea acestor grupuri de arcuri se putea obţine o construcţie foarte solidă, capabilă să susţină, prin încrucişarea de ogive, bolta edificiului, oricare ar fi dimensiunile ei. Arcurile de susţinere, cealaltă invenţie, sprijină, din exterior, pereţii înalţi ai navei centrale, alături de contraforturi, pentru a contrabalansa presiunea laterală a bolţilor. Aceste soluţii au îngăduit o nouă organizare a spaţiului bisericii, în care planul cu o navă este cel mai răspândit. Una dintre gloriile catedralelor gotice este turnul de înălţime ameţitoare, al cărui vârf împunge bolta cerească. Multe catedrale aveau mai multe turnuri, dar unele dintre ele au rămas neterminate din lipsă de fonduri, cum este şi cazul celui de-al doilea turn al Bisericii Negre, din Braşov.
Ca şi stilul romanic, goticul a pătruns pe teritoriile locuite de români prin Transilvania, ajungând, însă, mai departe decât a ajuns romanicul, anume şi în Moldova şi în ţara Românească. În Ţara Românească, goticul a pătruns la sfârşitul secolului al XIII-lea, prin intermediul saşilor, ei fiind cei care au construit biserica bărăţia din Câmpulung Muscel. În Moldova, stilul gotic a pătruns în secolul al XIV-lea, prin intermediu săsesc şi maghiar, dovadă stând ruinele Catedralei Catolice din Baia. Apoi, bisericile ortodoxe din Moldova au preluat elemente gotice caracteristice, precum ancadramentele ferestrelor şi portalurilor, contraforţii etc., care au participat la sinteza stilului moldovenesc constituit în epoca lui Ştefan cel Mare.
În Transilvania s-au construit şi păstrat însă cele mai multe biserici gotice de pe teritoriul României. Aici goticul s-a impus în secolul al XIII-lea, cu caracteristici conservatoare, dominate de tradiţiile romanice, evoluând spre maturitate în secolele XIV-XV. Planimetric a fost depăşită varianta bisericilor de tip bazilical cu transept (în formă de cruce), precum Biserica Evanghelică Sfânta Maria din Sibiu, în favoarea construcţiei unor biserici-hală de mari dimensiuni, precum Biserica Neagră din Braşov, Biserica Sfântul Mihail, din Cluj, Biserica Reformată din Târgu Mureş, sau altele.
O revenire spectaculoasă a goticului s-a lansat în Anglia, în secolul al XIX-lea, sub numele de neo-gotic, odată cu refacerea Palatului Westminster, după incendiul devastator din 1834. Către finele secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, s-a construit şi în România în stil neo-gotic, Biserica Sfântul Spiridon Nou din Bucureşti fiind doar unul dintre exemplele remarcabile de arhitectură neo-gotică românească.
Dr. iur. Maria Mihaela Stan
Credit foto: Daniel Tellman
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau