Iaşul n-ar trebui să fie cel mai poluat oraş din România. Dar este, şi aşa va rămâne! (II)

Informaţii apărute în urmă cu circa un an şi jumătate privind proiectele vizând Iaşul pentru un orizont ceva mai îndelungat, adică în exerciţiul bugetar 2014-2020, arătau că se putea vorbi de circa 35 de proiecte, cărora le era destinată o sumă impresionantă – aproape 224 milioane de euro -, bani pe care, atenţie, municipalitatea va trebui (să fie în stare) să-i atragă, în cea mai mare parte, de la Uniunea Europeană, în competiţie cu alte mari oraşe ale ţării.
Dacă este să parcurgem, pe domenii, proiectele amintite, atunci aflăm că, în conformitate cu prioritizarea impusă de primărie, banii ar urma să fie atraşi pentru transport public (peste 400 milioane lei), dezvoltare urbană (peste 100 milioane), infrastructura de educaţie (circa 80 milioane), eficientizarea energetică a blocurilor (aproximativ 6 milioane), conservarea patrimoniului şi reabilitarea de clădiri publice (peste 200 milioane) şi, ultimul loc pe listă, sănătate-social (în jur de 145 milioane lei).
Primul comentariu: nu am văzut (poate e foarte bine ascuns) capitolul destinat proiectelor privind „căderea” Iaşului de pe locul ce-l ocupă de câţiva ani, acela de cel mai poluat oraş al României. Ori aceasta ar trebui să fie, neîndoielnic, o prioritate – ca timp şi ca sumă!
Al doilea comentariu: este bine că s-a prevăzut reabilitarea de linii de tramvai (Dancu-Iaşi, Dancu-Podu Sf. Ioan, Podu Roş-Ţesătura, Bucşinescu-Calea Chişinăului etc.) precum şi achiziţia şi reabilitarea de tramvaie. Dar, până la realizarea acestor obiective (ştim prea bine cât de greu se mişcă lucrurile), nu pot fi evitate întrebări care ar trebui să dea fiori unor factori de decizie din municipalitate (prin acest termen înţelegând şi armata de funcţionari din primărie, dar şi membri ai consiliului local): 1) de ce în ultima perioadă (şi se pare, şi în viitor) se merge pe cumpărarea nu doar de autobuze (care, evident, poluează), ci pe autobuze second hand (care, evident, poluează şi mai mult)? 2) să fie această „înţeleaptă” strategie făcută pentru mulţumirea unui om de afaceri din Bârlad? 3) de ce nu se urmează exemplul Clujului, care, numai în ultima vreme, a achiziţionat peste 30 de autobuze; şi electrice, şi noi; nici Braşovul nu stă cu mâinile în sân, şi aici fiind preocupări în acelaşi sens? 4) de ce s-au abandonat troleibuzele, cel puţin pe unele trasee - doar pentru că executarea/reabilitarea liniilor de tramvai e mai rentabilă pentru unii (şi alţii...) şi pentru că un tramvai, odată defectat, blochează toată circulaţia din mai multe zone?
Judecaţi şi dv.: preţul unui autobuz electric este de circa 500.000 euro,
al unui troleibuz, între 90.000 şi 260.000 euro, iar al unui tramvai, între 1,7 şi 2,5 milioane euro (dar adăugaţi şi calea de rulare plus firul de alimentare etc.). Se vede de la distanţă că troleibuzele ar fi cele mai rentabile, din toate punctele de vedere, dar, probabil, mai de-aproape (de buzunarele sau conturile unora) producătorii acestora nu sunt dispuşi să ofere comisioane suficient de motivante.
Pe scurt, Iaşul este şi va rămâne cel mai poluat oraş din ţară. Şi mă refer nu doar la calitatea aerului, ci şi la cantitatea corupţiei!