Radiografia unei campanii electorale

Peste două zile vor fi confirmaţi finaliştii în cursa prezidenţială. Capacitatea administrativă a principalelor partide de pe scena politică nu lasă dubii în ceea ce priveşte identitatea lor. Campania electorală care se încheie mâine dimineaţă ne-a vitregit de însăşi esenţa ei democratică. Candidaţii au eşuat, prin voinţa apoteotică a presei audio-vizuale, în a-şi prezenta coerent ofertele. În schimb, aroganţa, mârlănia şi alte asemenea au fost definitorii pentru o campanie care ne-a întors la orizontul unor ani de tristă amintire.

 

Serviciile secrete. Unul dintre laitmotive a fost implicarea serviciilor în politica românească. „Naufragiul eşuat” al lui Traian Băsescu şi implicarea lui Teodor Meleşcanu în cursa prezidenţială au fost sarea şi piperul ale unui război ascuns dintre servicii. Deconspirarea lui Victor Ponta nu a creat vreo emoţie în spaţiul public şi a fost mai degrabă de natură să-l ajute pe prezidenţiabil, în faţa unui anumit tip de electorat, decât să-i provoace pagube. O furtună într-un pahar cu apă.

 

Anchete. Toate dosarele împotriva politicienilor suspectaţi de corupţie au la bază şi interceptări făcute de SRI. Serviciu care este condus de un fost senator PSD numit de Băsescu şi pe care Ponta l-a anunţat ca potenţial premier. Este fără precedent în istoria post-decembristă a ţării ca, într-un interval relativ scurt de timp, unii capi de afiş ai mafiei transpartinice să fie executaţi public. Cât a contat, vedem duminică.

 

Traseism politic. După două eşecuri (2004 şi 2009), un potenţial al treilea ar fi dezastruos pentru PSD. Organizaţie cu un risc ridicat de implozie într-un astfel de context, PSD a profitat din plin de beneficiile vremelnicei guvernări. A suspendat temporar o lege pentru ca jumătate din aleşii locali ai opoziţiei să îmbrăţişeze doctrina de Stânga. Am văzut în această perioadă alocări de fonduri guvernamentale record în ţară, iar judeţul Iaşi a fost pomenit în aproape toate şedinţele de Guvern. Zeci de milioane de lei au fost răsplata pentru primarii transformaţi în agenţi electorali cu berete roşii.

 

Mizerii. În campanie s-a revenit la metehne cu scrisori otrăvite şi atacuri sub centură, totul în defavoarea unei dezbateri publice coerente. Obsesiv, toate aceste lucruri au îngropat orice tentativă de aducere în faţa opiniei publice a României reale, cea care are nevoie de soluţii şi nu de un spectacol ieftin şi jenant întreţinut cu atât de multă ardoare de moderatorii de la televiziuni. Jurnalismul nu mai există la TV, vorbim doar despre comunicatori politici într-un război deschis pentru controlul informaţiei.

 

Online. În mediul virtual, campania a fost ceva mai civilizată. Reţelele de socializare au fost instrumentul perfect pentru candidaţi să-şi popularizeze acţiunile electorale şi să-şi transmită mesajele. Însă, audienţa este încă mică şi dominată de cei care au îmbrăcat deja o haină de activism politic, oficială sau neoficială. Mizeriile din campaniile tradiţionale încep să se propage şi în mediul virtual, dar puterea colectivă de respingere a internauţilor este direct proporţională cu capacitatea postacilor de partid în răspândirea mesajului. Mediul online se menţine încă la un anumit grad de curăţenie, în ciuda faptului că viralizarea este un element definitoriu al spaţiului virtual.

 

O concluzie. Este inadmisibil ca în campania electorală să nu existe cel puţin o dezbatere între candidaţi. În noiembrie, se joacă viitorul României pe următorii zece ani. Se preferă o victorie la masa verde în dauna unei competiţii fair-play. În acest context, orice vot contează. Vorba aia, un vot nu-i învinge, dar măcar îi încurcă.