„Este o meserie care cere dragoste pentru arta si apropiere de Dumnezeu“

„Este o meserie care cere dragoste pentru artă şi apropiere de Dumnezeu“
Marius Ciprian Ghinescu, pictor bisericesc, a avut amabilitatea de a răspunde întrebărilor redactorilor „Evenimentul Regional al Moldovei” şi de a face o scurtă incursiune în munca migăloasă făcută pe schelele unui lăcaş de cult.
Picturii religioase i se mai spune „Biblia neştiutorilor de carte sau pentru cei mici”, pentru că vorbeşte şi învaţă prin imagini, iar imaginea vorbeşte de la sine. Pictura bisericească este strâns legată de lăcaşul de cult ortodox.
Suprafaţa interioară a zidurilor unei biserici ortodoxe este acoperită în întregime de pictură murală, iar uneori aceasta poate fi întâlnită şi pe suprafaţa exterioară, ca în cazul bisericilor româneşti din nordul Moldovei (Mănăstirea Voroneţ). 

- Când v-aţi dat seama că sunteţi înzestrat cu talentul de a picta?
- De mic aveam înclinaţii spre pictură, de aceea în clasa a cincea am dat la Liceul de Artă „George Apostu” (acum Colegiul Naţional de Artă „George Apostu”) din Bacău, la secţia de pictură, unde am continuat şi pe perioada liceului. După absolvirea liceului, am venit în Iaşi, la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloaie” - Secţia Pictură Murală.
- Cum s-a născut pasiunea pentru pictura bisericească?
- A început să îmi placă acest stil de pictură pe la sfârşitul clasei a cincea, când am pictat prima icoană. Am descoperit icoanele văzându-le prin cărţile pentru copii pe care le primeam de la cunoştinţe şi au început să îmi placă. Cam de atunci am ştiut că vreau să mă îndrept spre pictura religioasă.
- Din punct de vedere tehnic, ce stil de pictură adoptaţi?
- Stilul bizantin e stilul potrivit în pictura bisericească. Pentru mine rămâne un adevărat model pictura bizantină a Bisericilor vechi din secolul al IV-lea.
- În această meserie pe care o practicaţi, v-aţi luat pe cineva ca exemplu? Aveţi un model de pictor?
- Nu aş putea spune că am un singur exemplu. Toţi pictorii vechi sunt un exemplu. Când zic vechi, mă refer la cei începând cu secolul al VII-lea şi până în zilele noastre. Orice pictor te poate inspira şi îndruma. Am mai mulţi îndrumători.
- Care sunt paşii atât din punct de vedere tehnic, cât şi religios ce trebuie urmaţi înainte de începerea unei lucrări la o biserică?
- Este o meserie care cere dragoste pentru artă şi apropiere de Dumnezeu. Ca să ajungi pictor de biserici îţi trebuie studiu îndelungat, ani de muncă şi aplecare către arta frumosului. Dar un lucru esenţial pentru această meserie este rugăciunea. Înaintea pictării unei icoane, pictorul trebuie să se conformeze unui ansamblu de canoane, călăuze şi paveze care garantează o continuitate şi o unitate doctrinară mai presus de frontiere. Pentru a picta o icoană este nevoie de multă linişte sufletească, iar zbuciumul vieţii de zi cu zi poate fi liniştit doar cu multă rugăciune.
- Fiecare pictor are stilul său, dumneavoastră ce notă personală daţi lucrării astfel încât să fie recunoscută ca fiind a dumneavoastră?
- Fiecare om are tuşa lui personală care, involuntar, îţi lasă amprenta asupra lucrării sale.
- Când vă apucaţi de o lucrare, vă ţineţi numai de ea sau aveţi şi altele pe lângă?
- Nu, mai am şi altele. Uneori mi se întâmplă să lucrez la mai multe lucruri, fost un caz în care o icoană a stat şi 3 ani pe masă, până când am terminat-o, dar este foarte important să te ţii concentrat pe absolut tot ceea ce faci. Să nu faci totul facil, uşor, doar ca să termini. Trebuie să fii foarte atent şi conştient că faci lucrarea pentru Dumnezeu.
- Luând ca exemplu icoanele cu care aţi câştigat locul I la Concursul Naţional Icoana ortodoxă – lumina credinţei, cât a durat pictarea lor?
- E greu să spun cam cât timp pentru că sunt mai multe etape până când o lucrare ajunge să fie finalizată. În decursul unei luni, aş putea spune. Eu am participat la două secţiuni: şi la icoană, şi la frescă. La icoană este un timp pe care trebuie să îl aloci, iar la frescă alt timp, pentru că tehnica te forţează să lucrezi mult mai rapid.
- Povestiţi-ne despre Concursul Naţional Icoana ortodoxă – lumina credinţei...
- Patriarhia Română a început să organizeze acest concurs în 2012. Cuprinde alternativ secţiunile Pictură pe lemn şi Pictură pe sticlă, respectiv Frescă şi Mozaic. Anul acesta, concursul a ajuns la cea de-a VI-a ediţie şi se desfăşoară în perioada 8 decembrie 2016 – 21 mai 2017. Până pe 17 martie, concurenţii au trimis la o adresă de email lucrările în format electronic, împreună cu formularul de înscriere completat şi scanat. În perioada 20 – 24 martie a avut loc preselecţia lucrărilor, iar cea de-a doua etapă a fost evaluarea lucrărilor, între 3 -7 aprilie. Cele două etape sunt realizate de către o comisie numită de Patriarh, formată din cinci specialişti în domeniul picturii şi al istoriei artei bisericeşti. Atunci când se evaluează lucrările, membrii comisiei trebuie să ţină cont de patru criterii, şi anume: încadrare stilistică, ermeneutică liturgică, calitate artistică şi tehnică de execuţie. Cei care iau premiul I, II, III şi Prima Menţiune vor fi răsplătiţi cu anumite sume de bani, în funcţie de secţiunea la care au participat şi de locul ocupat. Premiile sunt cuprinse între 1.000 de lei (Prima Menţiune) şi 5.000 de lei (Premiul I la Secţiunile Frescă şi Mozaic). Lucrările câştigătoare vor fi păstrate ca proprietate a Patriarhiei Române, împreună cu cedarea drepturilor de autor. În plus, câştigătorul Marelui premiu al concursului va avea posibilitatea să organizeze o expoziţie personală de icoane în Sala Europa Christiana a Palatului Patriarhiei.
- În afară de ediţia acestui concurs, aţi mai participat şi la alte ediţii sau la alte concursuri?
- Am mai participat la diferite concursuri în decursul vieţii. Cele mai multe concursuri la care am participat au fost cele din perioada liceului. La acest concurs, Concursul Naţional „Icoana ortodoxă – lumina credinţei” este a doua mea participare şi prima care s-a finalizat cu aceste premii.
- Cu siguranţă se întâmplă ca unii sfinţi să vă rămână în inimă, dumneavoastră aveţi vreunul şi care este acesta?
- Da, în principal Maica Domnului este în inimă. De asemenea, fiecare sfânt pe care îl pictezi îţi rămâne întipărit şi te marchează. Este aproape imposibil să nu-ţi rămână întipărit în minte ceva din poveştile de viaţă ale sfinţilor...
- Aveţi vreo lucrare de care să fiţi ataşat, care să vă fi rămas întipărită în suflet?
- Nu aş putea spune că am neapărat o lucrare preferată. Tot ce lucrez îmi rămâne în suflet şi îmi aduc cu mare plăcere aminte de bucuria pe care o trăiesc beneficiarii atunci când lucrarea este finalizată.
- După cum bine ştim, Dumnezeu lucrează prin oamenii care fac acest gen de picturi. Când aţi simţit cel mai puternic acest lucru?
- Într-adevăr! Dumnezeu lucrează prin oameni, cu atât mai mult lucrează prin pictorii care săvârşesc lucrarea Sa. La finalul fiecărei lucrări e un gând care îţi rămâne în minte şi care îţi spune că nu e aportul tău personal la săvârşirea acestei lucrări, ci ai fost ajutat de către Dumnezeu. Realizezi că El te-a ajutat cel mai mult să finalizezi lucrarea Sa.
- Ştiu că aveţi un copil de şase ani. Are înclinaţii spre această meserie, vă moşteneşte în vreun fel?
- Toţi copiii au înclinaţii spre desen şi le place să facă lucrul acesta. Pe copilul meu l-am lăsat să se dezvolte singur. Nu i-am arătat, nu i-am impus nimic. Singur lucrează dacă vrea să lucreze, el fiind foarte pasionat de plastilină şi face lucruri foarte frumoase. Dar să vedem în timp ce deprinderi va avea şi spre ce anume are înclinaţii.
A consemnat Sabina GHERASIM

Născut la data de 7 iunie 1983, Marius Ciprian Ghinescu a absolvit Liceul de Artă „George Apostu” din Bacău şi este licenţiat al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloaie”, la secţia pictură bisericească. Este masterand în restaurarea icoanei şi un mare iubitor de artă bizantină.

* * *

Pictorul Ghinescu este angajat al Centrului de Restaurare şi Conservare al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei şi are în portofoliul său lucrări de amploare, cum ar fi, de exemplu, restaurarea Bisericii Seminarului Teologic „Sfântul Vasile” din Iaşi, lucrată în frescă şi aur. A participat, de asemenea, la restaurarea Bisericii „Intrarea Domnului în Ierusalim”.