„Românii trebuie să aibă trei copii: unul pentru soţie, unul pentru soţ şi unul pentru România”

Cu o experienţă de 35 de ani în pediatrie, prof. dr. Marin Burlea se poate lăuda cu un palmares impresionat, ajungând să trateze până acum peste 300.000 de pacienţi. Cum şi-a câştigat notorietatea şi care sunt probleme identificate privind sănătatea copiilor, sunt câteva dintre întrebările la care domnia sa avut amabilitatea să răspundă, într-un interviu acordat în redacţia cotidianului Evenimentul Regional al Moldovei. 

-Vă puteţi mândri cu o cariera impresionantă. Cum aţi ales drumul spre medicină şi cum aţi caracteriza acest parcurs?
- Din copilărie am avut în cap să fac medicină şi ştiam că aceasta este meseria pe care trebuie să o profesez. După primele şapte clase primare, am venit la Iaşi să mă înscriu la un liceu bun şi am constatat că profesorii mei din localitatea natală Vidra, din judeţul Ilfov, m-au adus la un nivel ridicat, lucru ce mi-a permis să intru printre primii la Liceul „Mihai Eminescu” din Iaşi. În alegerea Facultăţii de Medicină a contribuit şi unchiul meu de pe tată, un eminent chirurg toracic, care timp de 20 de ani a fost directorul Sanatoriului TBC de la Bârnova, care a reuşit să dezvolte un serviciu de chirurgie de nivel mondial. Pentru mine era un model şi cred că tineretul de astăzi ar trebuie să-şi aleagă în viaţă un model. Medicina este o profesie specială, pentru că îţi creează o anumită autoritate, prestigiu şi îţi câştigi respectul oamenilor. Din timpul facultăţii m-am îndreptat spre pediatrie, această specialitate fiind credinţa mea, viaţa mea. Sunt dintr-o familie cu patru fraţi şi în prezent propovăduiesc pe unde pot că românii trebuie să aibă trei copii: unul pentru soţie, unul pentru soţ şi unul pentru România.

- Cum aţi ajuns la Spitalul „Sf. Maria”?
- La Spitalul „Sf. Maria” din Iaşi am început secundariatul şi am avut norocul să lucrez cu ultimul boier al medicinei ieşene, prof. dr. Marcel Burdea, cu care am avut şansa să stau aproape zilnic timp de 15 ani şi care mi-a transmis foarte multe din experienţele lui de viaţă. La fel de apropiat am fost şi de prof. dr. Ioan Tansanu, un practician desăvârşit şi un bun conducător, fiind managerul unităţii timp de 25 de ani.

- În cei 35 de ani de carieră, aţi reuşit să contorizaţi câţi copii au trecut prin mâinile dumneavoastră?
- Peste 300.000 de copii au trecut prin mâinile mele, în cei 35 de ani de cariera. Am avut o adresabilitate ridicată, îmi aduc aminte că făceam 20 de gărzi pe lună pe salvare. Aveam energie şi elan la acea vreme şi astfel că am intrat în casele a zeci de ieşeni. În anul 1984, profesorul Ioan Tansanu, în urma unor relaţii cu Crucea Roşie din Suedia, a intrat în posesia unui ecograf foarte performant şi m-a trimis la cursuri pentru a putea lucra cu acest aparat. M-am specializat în ecografie cu regretatul profesor Cezar Danil şi Carol Stanciu. Pentru că ştiam să fac ecografii, asta a contribuit la câştigarea unei notorietăţi, pentru că, fiind doar două ecografe în Iaşi şi în Moldova, aveam între 60 şi 100 de pacienţi într-o zi, copii şi adulţi.

„În cazul copiilor, sunt esenţiale primele o mie de zile, din punct de vedere al nutriţiei şi al alimentaţiei”

- Aţi ocupat timp de mai mulţi ani funcţia de manager al Spitalului „Sf. Maria”. Care a fost cea mai mare provocare în această perioadă?
- În anul 1990 am avut şansa să ocup funcţia de director al Spitalului „Sf. Maria” şi am avut posibilitatea să realizez o legătură mai amplă cu oraşul Lille din Franţa, cu ajutorul a doi români, care făceau parte din orchestra filarmonică şi care au dat o serie de concerte contra cost, din care s-au adunat fonduri noi. Pe de altă parte, Jean Pierre Mora, fostul prim-ministru al Franţei, pe atunci primarul din Lille, a dat donat o sumă substanţială şi m-a întrebat cu ce poate ajuta spitalul. Am cerut sprijin să şcolarizez cadrele medicale din spital şi astfel, am trimis 25 de doctori şi 15 asistente medicale la specializare la Spitalul din Lille, un centru medical de mare valoare în Franţa. În cazul medicilor şcolarizaţi le-am cerut să facă a doua specialitate în domeniul respectiv şi astfel s-au născut la Spitalul „Sf. Maria” şi clinicile mai mici, de înaltă specialitate. Cred că asta este cea mai mare realizare a vieţii mele profesionale.

- Sunteţi preşedintele Societăţii Române de Pediatrie. Cum se situează România în Europa la indicatorii privind sănătatea copilului?
- În urmă cu şapte ani am candidat şi am fost ales în funcţia de preşedinte al Societăţii Române de Pediatrie, ceea ce este o mândrie, pentru că este prima dată când cineva care nu este din Bucureşti ocupă această funcţie. Legat de sănătatea copiilor, mă întreb câţi copii mai sunt în România, în condiţiile în care natalitatea este prăbuşită. Natalitatea a scăzut constant, pe de o parte din cauza sărăciei, dificultatea de a asigura condiţii decente a unui familii cu unul sau doi copii şi nesiguranţa zilei de mâine. Băieţii aleargă după joburi şi se însoară foarte târziu, iar, fetele se mărită după 30 de ani, astfel că intervine un fenomen legat fie de infertilitatea cuplurilor sau opţiunea limitativă ca număr mic de copii. Dacă nu vom fi capabil să asigurăm condiţii decente pentru populaţia de până în doi ani, ţara nu va avea viitor. În cazul copiilor, sunt esenţiale primele 1.000 de zile, din punct de vedere al nutriţiei şi al alimentaţiei.

 

„Într-o ţară care nu are un segment de populaţie tânără suficient de mare, orice strategie de dezvoltare este o iluzie”

- În condiţiile prezentate, cum vedeţi viitorul României?
- Nu vreau să fiu un prezicător, dar îl vad sumbru, nu sunt optimist. Se discută tot felul de strategii, însă, într-o ţară care nu are un segment de populaţie tânără suficient de mare, orice strategie de dezvoltare este o iluzie. Această o mie de zile este perioada când se dezvoltă creierul unui copil şi dacă acestuia i se dă lapte de vacă, va avea destinul de viitor obez. Un studiu recent realizat de o firmă de procesare a laptelui arată că peste 50% din români au diferite grade de supraponderalitate şi jumătate din aceştia sunt obezi. Trebuie să încercăm să explicăm oamenilor că în evoluţia unui copil genomul contează doar 20 de sută, restul de 80 la sută reprezintă nutriţie, vitaminizare şi îngrijire.

- Sunteţi printre medicii care promovează insistent alăptarea la sân a bebeluşilor până la vârsta de doi ani. De ce renunţă mamele aşa de uşor la un drept al copilului?
- Cine nu recomandă alimentaţia naturală eu nu i-aş da calificativ de medic. Nici un lapte din lume, la cât de procesat şi tehnologizat ar fi, nu înlocuieşte laptele matern. Pe lângă sănătatea copilului, între copil şi mamă se înfiripă legătura afectivă în timpul suptului. Mamele nu cred că se mai documentează asupra beneficiilor alăptării şi găsesc tot felul de pretexte să renunţe la alăptarea la sân.

- În România, fenomenul automedicaţiei ia amploare. Care sunt riscurile automedicaţiei, mai ales la copii?
- Există această situaţie, creată de accesul la internet. Mamele, de regulă, aplică medicaţia primită de la un medici într-o anumită situaţie, pentru mai multe afecţiuni. Consumul de antibiotice fără prescriere medicală este însă o problemă majoră, care trebuie rezolvată. În prezent, este o modă pentru creşterea imunităţii copiilor, părinţii cer tot felul de medicamente pentru a creşte imunitatea. Părinţii se gândesc că acum 50 de ani toate erau bio şi copiii mâncău alimente sănătoase, însă şi atunci se foloseau îngrăşăminte şi tot felul de substanţe în culturile agricole. Creşterea imunităţii este o eroare fundamentală şi sunt puţine cazuri în care capacitatea copilului de apărare este limitată. De regulă, părinţii se tem să-şi dea copii la creşe, de teamă că se vor îmbolnăvi. Această situaţie este normală şi odată ce copilul intră în colectivitate face toate bolile şi în felul asta capătă un capital de anticorpi. Nu putem să ţinem un copil într-un clopot de sticlă şi să-l protejăm la infinit.

„Naşterea naturală şi alimentaţia la sân sunt inegalabile, iar corpul medical ar trebuie să le promoveze”

- În România este cea mai ridicată rată a mortalităţii infantile din Uniunea Europeană la copiii de până în 5 ani. Totodată, numărul cazurilor de îmbolnăvire cauzate de boli infecţioase pediatrice a crescut în ultimii ani. Cum comentaţi aceste date?
- O principală cauză de îmbolnăvire a copiilor este calitatea îndoielnică a surselor de apă în mediul rural. Cu ani în urmă se recoltau probe, se efectuau analize chimică şi se clorinau fântânile, iar în prezent acest lucru nu se mai întâmplă. Înainte de perioadele cu ploi, o serie de substanţe cum ar fi nitraţii, pătrund în pânza freatică, iar când se prepară laptele cu apă din fântână, copilul face intoxicaţie cu nitriţi, afecţiune care poate duce la deces. O altă cauză frecventă de îmbolnăviri este igiena deficitară în mediul familial, cantitatea de apa şi săpun consumată. Cred că sunt disfuncţii legate şi de opţiunea româncelor de a naşte prin cezariană, care generează o traumă obstetricală. Un mare profesor ieşean spunea că 95 la sută rezolvă natura şi doar 5 la sută este intervenţie medicală. În România, am ajuns la un indice al naşterilor prin cezariană de 70 la sută, ceea ce este enorm. De curând, ne ironiza un profesor din Elveţia, că numai în România şi Venezuela şi ţările bananiere au un indice de cezariană aşa de crescut. Naşterea naturală şi alimentaţia la sân sunt inegalabile, iar noi, corpul medical, ar trebuie să le promovăm şi să educăm populaţia.

- De ce părinţii refuză să-şi mai vaccineze copiii?
- Au apărut o serie de medici care aduc deservicii programului de vaccinare, promovând tot felul de reacţii adverse, care nu au fost dovedite ştiinţific. Sunt de acord cu administrarea tuturor vaccinurilor, pentru ca nicio firmă nu lansează un vaccin fără să aibă o testare riguroasă în acest sens. De exemplu, vaccinul antipneumococic reuşeşte să rezolva un puhoi de cazuri care colmatează anual spitalele de pediatrie.

- Care sunt priorităţile Societăţii Române de Pediatrie în următorii ani?
- În anul 2017, voi organiza în România Congresul Europediatric, un eveniment la care sunt aşteptaţi să participe 5.000 de participanţi străini şi români. Din patriotism, am vrut să organizez evenimentul la Iaşi, însă nu avem o sală de conferinţă şi locuri de cazare pentru toţi participanţii. Cât priveşte societatea, am reuşit să fluidizez comunicarea între medici, pentru că este important să îmbunătăţim legătura dintre diversele zone al ţării.  A consemnat Cristina MIHĂILĂ

Prof. dr. Marin Burlea s-a născut la 8 ianuarie 1949, în comuna Vidra, judeţul Ilfov. A absolvit Facultatea de Medicină din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa”Iaşi, în anul 1973.
- 1990-1997, 2001-2009 - director al Spitalului Clinic de Copii „Sf. Maria” Iaşi
-- 2002 - profesor la Disciplina de Pediatrie I, Facultatea de Medicină
Stomatologică, UMF „Gr.T.Popa”, Iaşi;
-2004-2006 - prorector UMF „Gr.T.Popa”, Iaşi;
- din 2009 - preşedinte al Societăţii Române de Pediatrie
- din 2012 - senator de Iaşi