Cum sa faci rost de …….Amintiri

 

Fiecare sa isi imagineze ca a venit momentul sfarsitului de an, ca sta relaxat pe un fotoliu, si ca in mintea sa rememoreaza toate lucrurile pe care le-a trait in acel an, le imparte pe categorii, le apreciaza ca fiind bune, mai putin bune, rele sau extraordinare.

Apoi sa faca un bilant si sa vada, cate din toate acestea ar merita sa fie puse deoparte, in caseta cu amintiri pretioase, dragi sufletului, pe care te bucuri ca le ai, si pe care n-ai vrea sa le inlocuiesti cu nimic altceva. Amintirile acestea sunt ca niste lucruri de mare valoare, care iti alina si incanta sufletul, si cu care uneori, chiar te poti mandri in fata celorlalti.
Ei bine, de cele mai multe ori, acest bilant este unul trist, pentru ca oamenii constata ca nu prea au ce pune in aceasta caseta cu amintiri. De ce se intampla asta? Pentru ca acesti oameni se lasa absorbiti de vartejul vietii de zi cu zi, de problemele care apar, si pierd din vedere lucrurile esentiale, care in prezent li se par minore, dar care la sfarsitul anului, sau si mai important, la sfarsitul vietii, ar avea o valoare enorma, de nepretuit.
Exemplul mamei care nu se joaca destul cu copiii ei, Pentru ca are de spalat, de calcat, de facut mancare, de facut cumparaturi, de facut curatenie, de facut conserve ( ca tot e sezonul), si atatea altele. Cand copilul ei vine la ea si-i zice ‚Hai mami sa ne jucam!’ ea-i raspunde ‚Nu acum puiule, mai tarziu, ca mami are treaba!’ dar acel ‚mai tarziu’ nu se mai intampla, pentru ca intotdeauna este cate o treaba de facut. La sfarsitul anului, ce pune aceasta mama in caseta pretioasa? Pune amintirea hainelor spalate si calcate, a mancarurilor gatite, sau ar fi putut sa puna amintirea jocurilor pe care le-a facut cu puiul ei, amintirea bucuriei si incantarii lui, ca ea a renuntat la niste treaba, si l-a dus intr-un parc nou, sau au construit ceva impreuna, sau l-a invatat sa se dea cu sania?!
La fel si un tata, care petrece nenumarate ore suplimentare, la servici, iar cand sta acasa lucreaza mereu si mereu la alte proiecte. Cand copilul sau sotia il roaga sa faca diverse activitati impreuna, el se scuza si le cere sa-l inteleaga ca nu are timp pentru asa ceva. In felul acesta lunile trec, si cand se va incheia anul, credeti ca el se va bucura de amintirea proiectelor? Sau s-ar fi putut delecta cu povestirea intamplarilor minunate traite impreuna cu familia sa?!
Putem vorbi si de femeile si barbatii care niciodata nu gasesc timp suficient pentru a se duce sa-si viziteze parintii, pentru a nu-i lasa singuri de sarbatori, pentru a-i bucura, lasandu-i sa povesteasca cate-n luna si in stele; intotdeauna exista alte prioritati care nu sufera amanare. Dar cand momentul bilantului va sosi, amintirile momentelor petrecute cu parintii vor prea putine, si va fi foarte dureros, caci din pacate, va fi prea tarziu.
E si cazul unui cuplu sau familii care din diverse motive tot amana, si tot amana, un concediu petrecut impreuna, pana cand acesta nu mai are loc. Atunci ei promit ‚Lasa ca la anu’ sigur plecam undeva!’, insa din pacate, povestea se repeta. Si dupa un timp, cand se vor uita in cutia cu filmele din vacanta, vor constata ca e aproape goala. Dar acum anii s-au dus si nu mai pot fi inlocuiti.
De aceea, as recomanda tuturor sa nu se gandeasca numai la prezent, ci sa aiba in vedere si viitorul, caci momentul bilantului va sosi pentru fiecare. Si atunci, cele mai pretioase vor fi amintirile clipelor care au incantat sufletul si nicidecum amintirea lucrurilor marunte din viata de zi cu zi. Peste ani, niciun parinte nu va tine minte ce mancare a facut, sau ce proiect a scris in ziua in care ar fi putut sa faca primul om de zapada impreuna cu copilul lui, sau ar fi putut sa-l invete sa mearga pe bicicleta, sau ar fi organizat primul picnic cu familia. Daca ar fi facut toate astea, ar fi avut niste amintiri nemuritoare si extrem de pretioase, pe langa faptul ca i-ar fi oferit si copilului niste amintiri pe care le-ar fi tinut minte toata viata! Nimeni nu va tine minte obligatiile de servici, dar bucuria parintilor ca ai venit sa iei masa impreuna cu ei, si sa le povestesti despre viata ta, nu vor fi uitate niciodata! Nicio familie nu va tine minte ce a facut in perioadele in care si-a sacrificat concediile, dar vacantele petrecute in diverse locuri, chiar si cele mai ieftine (de ex. la tara), vor fi la loc de cinste in cutia cu amintiri.
Asa ca , dragii mei, faceti toate lucrurile care sunt dragi sufletului, caci ele reprezinta o fabrica de amintiri. Pe masura ce timpul trece, fabrica va produce din ce in ce mai putin. Daca veti avea o caseta cu amintiri, plina sau aproape goala, este in totalitate responsabilitatea voastra. La momentul bilantului, cel care va avea o caseta plina, va fi un om bogat. Deci nu mai pierdeti timpul, mergeti si fabricati-va amintiri!
Ingrijiti-va sufletul, consultati un psiholog!

 

 

http://www.marya.ro