Viaţa celui mai căutat dresor din Iaşi

Să fii activ la aproape 70 de ani nu e deloc uşor. Îţi trebuie în primul rând o condiţie fizică de excepţie, dublată de voinţă şi de dorinţa de accepta noi provocări. Pe scurt, aceasta este povestea lui Mitică Popovici, şoferul care atunci când nu conduce taxiul, dresează câinii celor mai importanţi oameni din oraş. Nu o face pentru bani, ci din dorinţa de a fi aproape de câini, de a continua o muncă începută cu patru decenii în urmă, pe vremea când era subofiţer de poliţie.

Familist convins, Mitică Popovici sau nea Mitică, aşa cum îl cunosc prietenii, a avut la viaţa sa încă o mare dragoste: animalele. „Mi-au fost dragi câinii şi caii. Încă de tânăr visam să fiu dresor”, recunoaşte acesta. Ar fi la îndemână mai multe variante, optând în cele din urmă pentru o meserie la fel de periculoasă precum cea de artist de circ. „Am fost subofiţer de poliţie, în cadrul Poliţiei Transporturi Feroviare. M-au trimis de două ori la Sibiu, pentru a mă specializa în cel mai renumit centru de dresare a câinilor de urmă”, ne povesteşte nea Mitică.
A dresat puiul câinelui lui Nicu Ceauşescu
Poate părea nefiresc, însă şi pe vechea fostei Miliţii şpaga era la modă. Nea Mitică spune că a avut colegi care au pus în plic chiar şi 300 de dolari pentru a li se da în primire exemplare provenite din părinţi campioni. „Pui cu care să poţi lucra. Se dădeau bani grei la comandantul unităţii. Spre norocul meu, l-am primit pe Mat, un ciobănesc german de două luni. Ulterior, aveam să aflu să tatăl lui Mat este Dino, un câine deţinut de Nicu Ceauşescu”, povesteşte dresorul. Cu Mat a lucrat 12 ani, timp în care a obţinut numeroase premii la specializările şi concursurile la care a participat.
„Erau concursuri între unităţi. Am luat zece pe linie şi ca dresor şi la secţiunea inteligenţă canină. Mat fusese dresat să ia urma hoţilor care spărgeau vagoanele de marfă, însă au apelat la noi şi cei aflaţi în urmărirea hoţilor de locuinţe”, spune nea Mitică.
Dragoste de câine!
Legătura dintre om şi animal a continuat şi după ce ambii s-au retras din activitate. Mitică Popovici era ceea ce încă se cheamă un pensionar tânăr, lucru des întâlnit la cadrele provenite din structuri militare sau din Poliţie. La rândul său, Mat fusese „pensionat” după 12-13 ani de activitate, aceasta fiind, de altfel, durata maximă până la care pot activa patrupedele care îi ajută pe poliţişti în îndeplinirea unor misiuni. „Nu puteam accepta să stau departe de Mat. Am mers la comandant şi i-am cerut să mi-l dea să-l cresc. Nu a vrut. Au contat mai mult banii pe care colonelul Micu i-a luat pentru a-l încredinţa pe Mat altcuiva. Am făcut săpături şi am aflat că Mat ajunsese în grija patronilor de la Popas Păcurari. Oameni cumsecade, care au avut o grijă deosebită de câine. Le-am spus ce vreau şi că sunt dispus să plătesc oricât pentru a-l avea din nou pe Mat. Patronul a vrut să se convingă de relaţia om-câine şi m-a dus la cuşca lui. Când m-a văzut, Mat mi-a sărit în braţe. Proprietarul câinelui a rămas stupefiat. A spus că pot lua câinele, dacă şi soţia lui este de acord. Impresionată de ataşamentul lui Mat, doamna a fost de acord. A mers până într-acolo încât mi-a oferit bani pentru a-i asigura câinelui hrana necesară. Le-am spus că nu este nevoie. L-am dus pe Mat acasă şi l-am crescut cu familia mea până la dispariţia lui”, mai povesteşte nea Mitică.
Mai greu este să dresezi oamenii
Acesta n-a putut sta departe de animale. Şi-a deschis o canisă la poligonul auto de la Socola, iar în scurt timp au apărut şi primii clienţi. Mitică Popovici îşi aminteşte că erau atât de multe solicitări, încât a fost nevoit să apeleze la tinerii din cartier pentru a-l ajuta. „Veneau cu mine la canisă, mai ales că mai câştigau un  bănuţ. Era o splendoare să vezi 17-20 de flăcăi mergând în şir cu patrupedele. Erau toate rasele: ciobănesc caucazian, Rottweiler, Akita, Husky, Saint Bernard, câine lup, Pit Bull”, spune dresorul.
Mitică Popovici are convingerea că în această meserie mai greu este să dresezi oamenii, nu câinii. „De ceva vreme, se tot vorbeşte despre agresivitatea câinilor din oraş. Să ştiţi că niciun câine nu este agresiv. Devine agresiv pentru că aşa îl face stăpânul. Câinele preia şi din calităţile stăpânilor. Eu am dresat şi maidanezi şi să ştiţi că sunt extrem de liniştiţi. Agresivitatea o dobândesc atunci când sunt bătuţi, alungaţi şi nu găsesc de mâncare”, spune ieşeanul.
Ce vor clienţii de la un dresor
Dresajul unui câine începe la opt luni. „Dacă îl faci mai târziu de un an e mai dificil, iar de la doi ani nici nu se mai pune problema”, spune nea Mitică. Omul a început să fie căutat de  mulţi ieşeni, oameni importanţi, cum ar fi doctorii sau cadrele militare, „oameni care-şi permit să cheltuie pentru dresarea animalelor”. Mitică Popovici desconspiră şi ceea ce clienţii îi cer să facă. „În primul rând, doresc să le învăţ câinele să răspundă la comenzi. Să execute rămânerile în poziţie, să meargă la pas cu stăpânul şi să refuze hrana venită din partea necunoscuţilor. Alţii vor să le dresez câinii pentru a putea convieţui în preajma copiilor şi a bătrânilor”, spune nea Mitică.
„Sunt 10-12 comenzi principale, cele mai importante fiind mersul la picior, cu lesă, staţionarea în opt poziţii, sărituri peste obstacole, chematul la comandă, refuzul hranei şi lătratul la comandă” - Mitică Popovici
Labradorul, cel mai inteligent
În general, nea Mitică nu are preferinţe în a dresa o rasă anume. Cu toate acestea, recunoaşte că sunt câini cu care ar lucra. „În primul rând, Labradorul. Are cel mai mare grad de inteligenţă. Apoi, este extrem de docil. Alţi câini cu care se poate lucra uşor sunt ciobănescul carpatin, ciobănescu caucazian, Saint Bernard, câinele lup. Mai sunt câinii din rasa Husky, Akita şi Chow-Chow. Urmează aşa-zişii câini periculoşi, care execută cel mai bine comenzile de agresivitate”.
„Puţini oameni înţeleg că patrupedele au nevoie de educaţie. Mulţi stăpâni nu au timp pentru ei. Vin la dresaj în ultimul moment, când nu îşi mai pot controla câinii. De multe ori, trec de vârsta de un an, când e mult mai greu să dresezi, pentru ca au deja un comportament format, mult mai greu de corectat”.
Cum a ajuns nea Mitică să înveţe limba elenă
În mod cu totul logic, activitatea unui dresor presupune şi amintiri plăcute sau întâmplări hazlii. Nea Mitică şi le aminteşte pe toate, de parcă s-ar fi întâmplat zilele trecute. „Lucram  cu Athos, câinele unui medic ieşean. M-am prefăcut că îmi este rău şi m-am întins pe o bancă. Câinele nu ştia ce se întâmplă. A început să se tânguie, dădea cu capul în burta mea. Mi-am revenit imediat şi atunci a început să se bucure ca un copil. Cu Mat, câinele din Poliţie, am o altă amintire. Urmăream un infractor. I-am dat drumul câinelui, care l-a ajuns pe individ. I-am dat comanda să se oprească, după care i-am spus omului că dacă o ia din nou la fugă, îi dau câinelui comanda să muşte. M-a rugat să nu o fac, promiţând că nu o mai ia din loc. S-a conformat, evident”, mai spune nea Mitică.
O altă întâmplare i-a adus avantaje dresorului în plan personal. „A venit un cetăţean grec pentru a-i dresa un câine Chow Chow. Problema a fost că mi-a cerut să-i dau comenzi în limba elenă, mi-a dat un bileţel cu comenzile respective. Dincolo de faptul că am făcut-o, vă spun că acele cuvinte învăţate mi-au fost extrem de utile în momentul în care am făcut o excursie în Grecia, la Atena”, spune dresorul.
„Am avut un client căruia i-am dresat câinele. După 10 ani, omul m-a căutat din nou, de această dată pentru a-i dresa puiul câinelui respectiv”
„Dresajul nu-l fac pentru bani”
Când nu dresează câini, nea Mitică conduce taxiul. Şi mai are grijă să ducă marfă la o tarabă pe care o are de ani buni în Piaţa Chirilă. „Să ştiţi că dresajul nu-l fac pentru bani. Au fost nenumărate momentele în care clienţii îmi cereau să vin să le plimb câinele şi am făcut-o fără vreo recompensă materială. Banii nu sunt importanţi, mai importantă este dragostea pentru câini”, mai spune Mitică Popovici. Tudor DAMASCHIN