Hard diskul, de la masinariile de jumatate de tona si spatiu de 5 MB, la terabitii de astazi. FOTO

Dimensiune font:

| 15-11-2013 17:06

Intr-o perioada in care ne aruncam laptopul in diplomat, tableta in poseta sau smartphone-ul in buzunar si iesim pe usa, nu mai sunt multi cei care isi aduc aminte ca a fost o vreme in care un calculator ocupa jumatate de birou si care nu era mutat decat atunci cand se facea curatenie. Iar vremurile in care hard diskul era de marimea unui dulap parca nici nu au existat. Se intampla in anii '50 si a fost inventia care a generat tot ceea ce stim astazi in materie de stocare a informatiei.

Putem vorbi despre primul hard disk incepand cu anul 1956, cand IBM a venit cu o inventie ciudata, o cutie de marimea unui sifonier, care continea 50 de discuri magnetice de 24 de inci si pe care puteau fi stocati maximum 5 MB de date.

A fost nevoie de 51 de ani pentru ca hard diskul sa ajunga la capacitatea de un terabit (TB - 1.000 GB). Asta se intampla in 2007. Pana in 2009, aparusera deja cele de 2 TB, inginerii replicand, practic, in doi ani ceea ce construisera in ultimii 51 de ani.

In perioada despre care vorbim nu exista nici macar notiunea de computer personal, iar aceste sisteme de stocare de date erau manuite de niste cercetatori in halate albe si au fost piatra de pornire pentru computerele care au intrat in casele fiecaruia dintre noi mai tarziu.

Doua hard diskuri IBM 305, folosite de Armata Americana

1GB incapea intr-un hard de 250 de kg

Orientandu-se dupa principiul “cu cat mai mare, cu atat mai bun“, ani la rand aceste masinarii, folosite la inceput de institutiile guvernamentale sau de marile companii pe post de arhiva pentru pastrarea datelor, ocupau camere intregi care erau tinute sub cheie si in care numai cei initiati aveau acces.

Dar pentru ca industria computerelor a fost revelatia secolului trecut, cercetarea in domeniu a luat un asemenea avant, incat pana in 1980 vorbim deja de hard diskul pe care se putea stoca mai mult de 1 GB de date. Si in materie de dimensiuni se produsesera schimbari. Acesta ocupa acum acelasi spatiu cu un frigider si cantarea “doar” 250 de kg.

Hard IBM 350 RAMAC, expus la Muzeul Computerului din California

Anii '80 insa concid cu aparitia notiunii de micro-computer (ceea ce astazi numim computer personal), in consecinta apar si hard diskurile mai mici, dar si cu spatiu de stocare limitat. Primele au fost cele de 5,25 inci, cu o capacitate de 5 MB. De-a lungul decadei, acestea au evoluat, odata cu dezvoltarea calculatorului, marimea fizica fiind invers proportionala cu capacitatea de stocare.

In ceea ce priveste preturile...

Ca orice marfa rara, primele harduri erau extrem de scumpe, la fel ca si computerele. Primul device – IBM 350, despre care am vorbit mai sus, nici macar nu are un pret, pentru ca nu a fost fabricat pentru distributie in masa. Primul spatiu de stocare care putea fi inchiriat a venit odata cu computerul IBM 305 RAMAC, pentru care plateai 3.200 de dolari pe luna. Evident, se adresa marilor corporatii care aveau multe informatii de pastrat si bani de cheltuit.

Pana in anii '80, preturile masinariilor care pastrau informatiile in timp erau direct proportionale cu marimea. De exemplu, primul hard disk vandut in 1981 a fost un IMB 3380 de marimea unui frigider, cu o capacitate de 2,52 GB, pentru suma de 81.000 de dolari. Bineinteles, pentru a-l putea folosi, era nevoie si de un computer, platit separat. Si la vremea aceea, nici computerele nu erau ieftine.

Hard IMB 3380

Primele harduri de 5 MB s-au vandut in masa tot in anii '80, la preturi in jur de 3.000 de dolari. Costurile au ramas cam aceleasi si pentru hardurile de 10 MB, care le-au inlocuit pe cele de 5 MB.

Paradoxal, cu cat spatiul de stocare a crescut, cu atat mai ieftin a devenit. Daca in urma cu 30 de ani, un GB de spatiu se vindea cu o suma in jur de 100.000 de dolari, astazi se vinde cu cativa centi. Apple, in schimb, tinea la eticheta inca de atunci. Compania lui Jobs vindea, in 1981, hardurile de 5 MB cu 3.500 de dolari, adica in jur de 700.000 de dolari per GB. Dar in urma cu 30 de ani apoape nimeni nu putea sa cumpere asa ceva, pentru ca nu exista.

Computer Apple Lisa, cu un hard ProFile deasupra

Dupa alti 30 de ani...

Solutiile de stocare a datelor au plecat de la camere pline cu masinarii care cantareau tone si au ajuns astazi la celebrele stickuri de memorie USB, pe care putem stoca de 12.000 de ori mai multa informatie decat pe primele hard diskuri lansate in masa, in anii '80. Hardurile externe au o capacitate maxima de 4 TB.