„Este important ca fiecare copil să fie valorizat şi încurajat”

Interviu cu psihologul Andra Dumitraşcu

Dezvoltarea personală este un domeniu foarte vast, cu multe aplicaţii şi pentru copii. În timpul întâlnirilor cu un consilier se derulează activităţi care vizează autocunoaşterea (accentul fiind pus pe calităţi, talente, abilităţi), dezvoltarea unor abilităţi sociale (comunicarea, cooperarea, valorizarea prieteniei, competiţia justă), dezvoltarea creativităţii şi lucrul cu emoţiile (identificarea, recunoaşterea şi exprimarea sănătoasă a emoţiilor). La finalul unui astfel de program, copiii îşi creează o imagine pozitivă despre sine, se valorizează, îşi dezvoltă imaginaţia şi încep să depăşească unele frici -- de a fi criticat, de a greşi.

-- Ce metode le plac copiilor? Cum învaţă ei cel mai uşor?
-- Toate activităţile şi exerciţiile sunt adaptate vârstei celor mici, care învaţă cel mai uşor prin joc. De altfel, aceasta este şi activitatea cea mai plăcută pentru copii. Există atât exerciţii individuale, cât şi exerciţii de grup, care sunt realizate într-o manieră cât mai plăcută şi distractivă. În derularea activităţilor se folosesc şi diverse materiale (fişe de lucru, jucării, plastilină, acuarele, hârtie colorată, desene) care îi ajută la îndeplinirea sarcinilor, dar şi poveşti educative sau terapeutice.

Paşi simpli pentru dobândirea încrederii în sine

Prin identificarea cu eroii din naraţiune, copiii pot dobândi unele calităţi sau pot învăţa modalităţi de a depăşi problemele. Alte metode prin care copiii învaţă sunt observaţia şi imitaţia. Cei care sunt mai emotivi sunt mai dispuşi să se implice în activităţi dacă mai întâi observă exemplul facilitatorului sau al unora dintre colegi. Ei au de multe ori nevoie să vadă ca şi în situaţia în care ar greşi nu se întâmplă nimic rău. De aceea, în dezvoltarea personală vorbim mai degrabă de încercare decât de greşeală.
-- Se întâmplă uneori ca prichindeii să fie în dificultate. Unde întâmpină cele mai mari blocaje?
-- Un prim blocaj important apare în autodezvăluire, atunci când un copil este rugat să vorbească despre el sau să prezinte celorlalţi ce a lucrat. Pentru depăşirea momentului este important ca fiecare copil să fie valorizat şi încurajat. Un alt blocaj apare în lucrul cu emoţiile. Exista tendinţa de a considera că unele emoţii – cum ar fi tristeţea, furia, dezamăgirea – sunt “rele”, iar unii copii se simt jenaţi sau vinovaţi că trăiesc astfel de stări. În momentul în care sunt ajutaţi să înţeleagă că emoţiile, fie ele pozitive sau negative, nu au nimic rău şi că sunt reacţii fireşti faţă de anumite evenimente, blocajele încep treptat să dispară. Copiii înţeleg repede că foarte mult contează cum reacţionează când au o anumită emoţie şi nu emoţia în sine.
-- Sunteţi şi coach pentru copii. Care este primul pas al unei astfel de colaborări?
-- Întotdeauna, primul pas constă în a mă împrieteni cu copilul şi în a crea o relaţie de încredere şi acceptare. Aceasta este baza orice relaţii şi este esenţială în lucrul cu cei mici. În dezvoltarea personală, primul modul este unul de acomodare, de familiarizare şi de intercunoaştere. Copiii fac cunoştinţă cu mine, cu colegii lor, se stabilesc câteva reguli uşoare care au scopul de a-i securiza emoţional, împărtăşim câteva lucruri simple despre propria persoană şi apoi facem un atelier de creaţie. Astfel, primul contact cu dezvoltarea personală este unul plăcut şi apoi se colaborează mult mai uşor.
-- Care este cea mai mare reuşită în lucrul cu cei mici?
-- Realizările cele mai importante şi totodată cele mai frumoase vin din lucrul cu prichindeii care iniţial au o stimă de sine mai scăzută. Ei spun că nu prea au talent la nimic şi uneori chiar se cred ghinionişti. Treptat, ei realizează că sunt la fel de valoroşi ca şi alţi copii de vârsta lor, îşi descoperă unele calităţi şi chiar încep să le pună în valoare. Ca să ofer şi un exemplu concret, un elev care răspundea la şcoală doar atunci când era întrebat şi chiar şi atunci cu mari emoţii, pentru că se temea aproape mereu că va răspunde greşit (deşi învăţa mult), a început să ridice mâna din proprie iniţiativă pentru a fi ascultat şi să iasă la tablă fără a se mai teme că va greşi.

Andra Dumitraşcu este psihoterapeut sistemic. A absolvit Facultatea de Psihologie, urmată de un master în domeniul Terapiilor de Cuplu şi Familie.