Istoria tramvaiului la Iaşi

Situat în nord-estul României, Iaşul se numără printre cele mai vechi şi mai importante aşezări ale ţării, fiind atestat documentar pentru prima dată în anul 1408. Cunoscut drept Capitală a Moldovei, Iaşul a oferit valori materiale şi spirituale inestimabile, dovezi ale istoriei ţării noastre, şi este al doilea centru universitar după Bucureşti, cu aproximativ 70.000 de studenţi anual.
În anul 1898, la 25 februarie, regele Carol I promulga o lege pentru concesionarea tramvaiului din Iaşi. Acest act a reprezentat certificatul de naştere al tramvaiului ieşean.
În baza acestuia, este semnat la 19 martie 1898 un contract definitiv între Primăria Iaşului, reprezentată de primarul de la acea vreme, Nicolae Gane, şi firma AEG Berlin, reprezentată de inginer Carol Litarszek, pentru realizarea transportului cu ajutorul tramvaielor, la Iaşi. În acelaşi an, inginerul german a fost numit director al tramvaielor din Iaşi.
Astfel, la 17 februarie/ 1 martie 1900 a fost dată în circulaţie prima linie a tramvaielor electrice, dintre Gară şi Hală. Plecarea primului vagon se făcea în fiecare dimineaţă, la orele 7 de la bariera Gării, fiind urmat de celelalte la intervale regulate de câte 7 minute. Ultimul vagon intra în depou la orele 23.00. Preţul unei călătorii dus-întors era de 15 bani.
Un an mai târziu, erau introduse alte cinci trasee, de la Gară în Piaţa Unirii, Păcurari–Nicolina, Copou-Socola, Strada Albă-Abator şi Tg. Cucu-Sărărie. La acel moment, reţeaua de tramvaie din Iaşi era cea mai întinsă din România, cu o lungime de 17,3 km. Astăzi, această reţea are o lungime de 37,5 km.
După ce România intră în război, averea societăţii AEG este preluată de către Comuna Iaşi, la 8 iunie 1924, fiind constituită Societatea comunală de electricitate Iaşi, al cărei director era numit inginerul Mircea Volanschi.
Cel de-al doilea Război Mondial a adus cu el şi decăderea activităţii de transport în comun din Iaşi. Dacă numărul de vagoane de tramvai era de 45 în anul 1938, în 1945 numărul acestora scăzuse până la 19.
Perioada imediat următoare războiului a determinat scindarea Societăţii comunale de Electricitate Iaşi, astfel că în 1961, la 1 iulie, se formează două întreprinderi separate: Întreprinderea Regională de Electricitate (IRE) Iaşi şi Întreprinderea de Transport Iaşi.
Urmează noi investiţii pentru dezvoltarea transportului cu tramvaiele şi creşterea numărului acestora. În anul 1970, parcul inventar al Întreprinderii consta din 128 tramvaie, 184 autobuze, 48 taximetre şi 5 furgonete, iar conducerea unităţii era asigurată încă din anul 1967 de ing. Negulescu Anghel.
În 1977 sunt aduse noi tramvaie, tip T4R (TATRA) din Cehoslovacia. Treptat, transportul ieşean se modernizează, fiind aduse noi tramvaie şi înfiinţate alte două baze pentru întreţinerea şi exploatarea acestora, una pe strada Uzinei – 1976 şi alta în Dacia – 1983.
După 1989, a fost înfiinţată Regia Autonomă de Transport în Comun – RATC, astăzi Regia Autonomă de Transport Public - RATP Iaşi.
Pentru a introduce călătorii în atmosfera Iaşului de altădată, RATP pune la dispoziţie, cu diverse ocazii, tramvaiul de epocă, aşa că aveţi şansa de a face o plimbare prin centrul istoric al Iaşului cu bătrânul tramvai!

Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România, apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric prin telefon la numărul unic 0332 780 780 urmat de codul obiectivului ales: 2216.