„Binele este în noi, trebuie doar să îl împărțim cu cei mai puțin norocoși”

 Dialog cu Ana Emanuela Surdu, fondatoarea Asociației umanitare „Dansk Rumænsk humanitær hjælp”

Nu o cunosc pe Ana Emanuela Surdu, am aflat despre ea din social-media, acel mesager care ne aduce aproape indiferent în ce parte a globului suntem. Mi-a scris și parcă îi auzeam vocea caldă, deși nu am vorbit niciodată. Parcă o auzeam spunându-mi toate poveștile emotionante în care s-a implicat ca româncă plecată peste țări, tocmai în Danemarca. De patru ani, Ana Emanuela Surdu și un grup de oameni inimoși oferă sprijin necondiționat, iar până acum au trimis în țară în jur de 30 de TIR-uri cu lucruri de care oameni din diferite structuri aveau nevoie. Fie spitale, centre pentru bătrâni, centre de pasalemtn ori școli, cu toții s-au bucurat să primească, iar cei care i-au ajutat, să dăruiască

- Ce v-a inspirat pentru un astfel de demers? Nu e puțin lucru să ajutați atâția oameni.

- Ce m-a inspirat ? O discuție telefonică purtată cu o prietenă care lucrează într-un centru de plasament din România. Noi două am avut colaborări multe în trecut, ea mi-a spus de multele neajunsuri cu care se confruntă. După ce am încheiat discuția, mintea și inima au început să lucreze. Îmi tot spuneam că trebuie să fac ceva, orice, oricât, oricum. Așa a început primul meu proiect. Cu o postare pe Facebook, făcând apel la comunitatea română din Danemarca expunând situația și rugându-i să se implice. Impactul a fost unul neașteptat, semnificativ și asta mi-a dat mult curaj. Prima campanie a generat acțiuni nenumărate.

- Ce v-ați propus?

-  Nu am pornit acest drum cu obiective precise, dar văzând potențialul și grija acestei mici comunități de români, dar și dorința de a împărtăși compasiunea și generozitatea cu ceilalți ai noștri rămași acasă, impulsul de a face mai mult m-a acaparat. Am început să identific cazuri, ba chiar de multe ori cei din jur veneau cu sugestii…. Uite, Ema, acolo e nevoie de ajutor. Poți, vrei să te implici? Mă întrebau.

- Unde a ajuns sprijinul dvs?

- În diferite locuri – școli, spitale, centre de bătrîni. La școli am trimis mobilier, table interactive, laptopuri, divers mobilier, în spitale - paturi speciale, cărucioare, toaletele mobile, lifturi, produse sanitare etc. Am lucrat cu preoți, asociații umanitare, persoane fizice private. Am sprijinit cămine de copii și bătrâni, copii bolnavi de cancer  etc . Ba chiar am strâns fonduri pentru construirea unei case - o familie cu 8 copii care locuia într-o cocioabă. O măicuță mi-a solicitat ajutorul, iar acest lucru m-a marcat. În 50 de zile, casa s-a construit. Am promis că de Crăciun copiii vor avea lumină și căldură. Am apelat chiar la primarul comunei să ne vină în ajutor. A fost ceva incredibil! Nu am contabilizat ajutoarele pentru ca scopul nu este acesta. Având în vedere ca bunurile trimise au rol de folosință pe termen lung, mă refer la cel medical și cel  școlar, cred că vor folosi pentru un număr de beneficiari. Nu mai vorbesc despre impactul emoțional pentru mulți copii și bătrâni, știind că acel pachețel vine din Danemarca. Îmi vine acum în minte un TIR trimis la părintele Tănase, inclusiv un pian am oferit. Doamne, ce mult s-au bucurat copiii. La fel a fost și la Suceava, la un preot care are în grijă mulți copii. Nu vă mai spun ca părintele Dan Damaschin a făcut un apel pentru lapte praf, cred că era pe timpul pandemiei. În trei zile am reușit să achiziționăm sute de cutii de lapte praf și pamperși, plus multe altele. Am mai oferit ajutor Spitalului de Pneumologie Reșița, dar și la Buzău, Giurgiu, Sapoca, Călărași Sapunari, la cămine de bătrâni din Galați, Botoșani, Iaș, Asociației Veteranilor de Război, la Asociația „Dragoste Desculță”, unei mănăstiri din Suceava care are în grija 200 de bătrâni. M-au impresionat scrisorile primite de la diferite spitale și cămine de bătrâni, copii. Bucuria din sufletul copiilor și bătrânilor instituționalizați, a persoanelor cu diferite handicapuri care nu își permiteau să-și cumpere un cărucior special a fost imensă!

- Cum pot persoanele din Danemarca și din alte țări să se implice sau să contribuie la această campanie?

- Cu sufletul cel mai mult și puterea exemplului, implicare, financiar, voința de a face ceva folositor. Binele este în noi, trebuie doar să îl împărțim cu cei mai puțin norocoși. Eu sunt membră într-o asociație umanitară daneză, care m-a sfătuit să fac o Asociație Româno-Daneză și tot ei au sprijinit în mare parte proiectele mele. Din când în când mai fac și voluntariat în diverse locuri. Am mulți prieteni danezi care fac campanie pentru un proiect pe care îl inițiez. De exemplu, două doamne au croșetat sute de căciuli, fulare, pulovăre și ciorapi pentru copilași. Noi ajutăm când ni se cere ajutorul. Tot ceea ce facem este în timpul liber, toți avem un serviciu. Care pot să ofere ajutor pot contribui la asigurarea costurilor pentru transport, este foarte scump. De cele mai multe ori facem apel către comunitatea română din Danemarca. De câteva ori, am făcut apel la Asociația Daneză să ne sprijine parțial sau integral. Sunt recunoscătoare membrilor Comunității Româno-Daneze și transportatorilor care ne ajută cu servicii gratuite. E mare lucru!

 - Ce lecții importante ați învățat din experiența acestor campanii umanitare?

- Cea mai importantă lecție este aceea că binele adună oamenii la un loc. Am cunoscut sufletul oamenilor și este uimitor cum o comunitate mică de români răspunde, în mare parte, prezent. Cred ca o parte din noi a rămas acasă și mai cred că sufletul nostru, chiar dacă suntem departe tot aproape de cei ai noștri, este tot acolo. Am mai învățat ca nimic nu este imposibil când îți unești forțele, că doar împreună putem fi puternici! Sunt un om simplu care iubește oameni și credă că fiecare poartă această dragoste în suflet.

Maura ANGHEL