Comunele din Zona Metropolitană pun condiții pentru a se unifica cu municipiul Iaşi

 Pe vremea când era premier al României, Emil Boc a încercat regionalizarea țării, însă nu reușit. Acum, la mulți ani distanță, acesta vine cu un proiect nou, care e susținut de premierul liberal Florin Cîțu. Pe scurt, sute de primari de comune ar urma să își piardă mandatele și asta pentru că proiectul lui Boc prevede ca orașele mai mari să anexeze comunele limitrofe. Primarii de comune anexate la orașe ar urma să devină automat viceprimari ai orașelor cu pricina, urmând ca unitățile nou formate să fie gestionate în regimul capitalei. Mai precis, comunele anexate să devină sectoare ale orașelor la care se face anexarea. Redactorii „Evenimentului Regional al Moldovei”au stat de vorbă cu trei primari ieşeni ai unor localităţi din Zona Metropolitană. Părerile acestora induc două concluzii. Prima ar fi că o comasare ar localităţilor ar trebui să aibă la bază fundamentări şi studii de impact pe termen lung. A doua, şi cea mai importantă, ar fi că anexarea comunelor limitrofe de către oraşe ar putea fi acceptată doar dacă va conduce către îmbunătăţirea nivelului de trai al cetăţenilor din entitatea astfel creată.

 

După eșecul regionalizării din timpul mandatului său de premier, Emil Boc, acum primar al Clujului, încearcă din nou să readucă în prim plan acest deziderat. Asociația Municipiilor din România (AMR) pe care o conduce a schiţat un proiect de lege vizând „unificarea voluntară” a municipiilor cu unitățile administrativ teritoriale limitrofe. Primul pas este modificarea Codului Administrativ astfel încât să fie prevăzută „unificarea administrativă voluntară”. Potrivit documentului, primarii localităților desființate devin automat viceprimari ai noii entități care la cârma căreia va fi primarul localității cu rangul mai mare. De asemenea, noul consiliu local va fi format până la finalul mandatului dintr-un număr de consilieri egal cu suma numărului de consilieri locali aleși.

Următorul pas este punerea în practică a unificării. În acest caz sunt propuse se două variante, însă ambele pornesc de la referendumul local. Finalitatea ar consta în transformarea localităților care s-au unit cu municipiul în sectoare ale acestuia. În plus, structurile de guvernare ar urma să includă consiliile locale deja existente. Adică, dacă un oraș, ca Iaşul, cu 27 și de consilieri, anexează cinci comune care au și ele câte zece consilieri locali, noul consiliu urmând să includă toți cei 77 de consilierii. „Urmare a evoluției municipiilor și transformării lor în adevărate centre de dezvoltare, relațiile dintre acestea și celelalte UAT din zona periurbană au devenit din ce în ce mai strânse. Pe de o parte, municipiile au nevoie de un spațiu mai larg pentru dezvoltare și, în același timp, ele au capacitatea financiară, tehnică și dispun de resurse umane pentru a asigura serviciile publice necesare unei locuiri la nivel european în întreaga zonă de influență”, se arată în documentul iniţiat de primarul Clujului.

Pro-unificare, dar numai dacă cresc condiţiile de trai

Zona metropolitană Iași a fost prima zonă metropolitană din România, constituită la 8 aprilie 2004, cuprinzând inițial, pe lângă municipiul Iași, și comunele Aroneanu, Bârnova, Ciurea, Holboca, Lețcani, Miroslava, Popricani, Rediu, Schitu Duca, Tomești, Ungheni, Valea Lupului și Victoria. Ulterior, alte 6 comune au devenit membre active ale asociației metropolitane. Este vorba de Comarna, Dobrovăț, Mogoșești, Movileni, Prisăcani și Țuțora. ZMI a fost constituită în scopul creării de noi oportunități de afaceri, al construcției și amenajării de locuințe și locuri de recreere, al, atragerii de investiții mai consistente, și al coordonării mai bune a proiectelor de mediu și infrastructură. Deocamdată, realitatea ne oferă suficiente exemple de colaborări între UAT-uri, însă, cu excepţia proiectelor vizând extinderea reţelei de apă şi canalizare, în care au fost prinse şi localităţi mai sărace, restul presupun doar implicarea comunelor importante, cu bugete mari şi care dispun de terenuri care să le facă atractive pentru investitori. Plecând de la acest aspect, se naşte întrebarea dacă unificarea de care vorbeşte Boc este pe placul primarilor ieşeni. Ştefan Timofte, edilul-şef al Tomeştiului, nu vede nimic rău în aceasta. „În mod evident, viitorul este acesta. O descentralizare, o regionalizare, spuneţi-i cum vreţi, însă din punctul meu de vedere lucrurile trebuie discutate în amănunt. Am studiat proiectul propus de Emil Boc. Sunt lucruri care trebuie dezbătute. Personal aş accepta doar dacă cetăţenii au de câştigat de pe urma acestei unificări”, spune acesta. Ştefan Timofte vine şi cu câteva exemple concrete care s-ar constitui în contraargumente  pentru regionalizare. „În primul rând nu văd o economie dacă se păstrează întreg aparatul de consilieri, de angajaţi, din primăriile localităţilor care se unesc. Apoi mai e vorba de eficienţa unor servicii. De exemplu, Serviciul de Urbanism al Primăriei din Tomeşti dă o autorizaţie de construcţie în 2 luni. În Iaşi durează doi ani. Dacă municipiul păstrează serviciul sub tutela sa, nu este în regulă. La fel şi cu taxele locale şi cu celelalte lucruri”, mai spune primarul din Tomeşti.

La fel crede şi primarul din Schitu Duca, Grigore Cociorvă. „În esenţă, nu ar fi un lucru rău, însă ar trebui să analizăm, să vedem impactul, mai ales pe termen lung, al unei astfel de unificări. Noi suferim pe partea de infrastructură, mă refer la drumuri, apă, gaz, ori interconectarea cu un centru universitar ar putea fi benefică. Însă, repet, trebuie făcută o fundamentare, să vedem impactul, cât de mult ajută, unde se vor duce impozitele, cum se vor împărţi bugetele. În principiu eu sunt pentru o astfel de măsură”, afirmă acesta.

O părere interesantă o are şi primarul din Holboca. Neculai Pamfil susţine că dacă cei de la Asociaţia Zona Metropolitană Iaşi şi-ar face treaba mai bine, nu ar mai fi necesar să se vorbească de regionalizare. „Ne trebuie proiecte în folosul localităţilor mici. Altele decât cele gândite de noi, luate la nivel de asociaţie metropolitană. Dacă acestea ar exista, nu cred că ar mai fi necesară o comasare a localităţilor limitrofe cu municipiile”, spune acesta.

Istoricul regionalizării în România

Comuniștii au trecut în 1950 la reorganizarea administrativ-teritoriala a țării, adoptând sistemul bazat pe Sfaturi populare, adica Soviete, cu raioane și regiuni. Din cele 58 de județe rămase după război, au apărut 28 de regiuni, compuse din 177 de raioane, 148 de orașe și 4.052 de comune. Ulterior, în 1967, Nicolae Ceaușescu a decis ca țara noastră să revină la împărțirea pe județe.

După 1989, primele discuții legate de proiectul regionalizării au fost iniţiate de Guvernul Năstase, dar după cum declara Emil Boc, acesta s-ar fi temut să-l ducă la bun sfârşit. Cu ocazia vizitei din 2002 a comisarului european Michel Barnier, care se ocupa pe atunci de politica regională, Adrian Năstase declara că o variantă pentru România ar putea fi împărţirea ţării pe regiuni de dezvoltare după model european. Ulterior, premierul Emil Boc și președintele Traian Băsescu au reluat discuțiile în privința regionalizării, dar le-au abandonat în 2011.

În 2013, guvernul USL condus de Victor Ponta își fixase drept obiectiv reorganizarea administrativ-teritorială prin crearea regiunilor. Premierul de la acea vreme spunea că avantajul acestor regiuni este că vor putea accesa fondurile europene fără să mai treacă pe la Ministerul Dezvoltării, apoi, vor putea lua credite, iar în afară de armată, justiție, poliție și sisteme de control, iar sistemul de sănătate, drumurile, școlile vor intra în atribuțiile regiunilor.

La scurt timp, însă, a apărut declarația liderului de grup al deputaților UDMR de la acea vreme, Mate Andras, care spunea categoric că aceste regiuni nu vor fi acceptate. De asemenea, o opoziție vehementă a venit și din partea Partidului Civic Maghiar (PCM).

Şi liberalul Sorin Frunzăverde inițiase proiectul de regionalizare, care prevedea nevoia de modificare a Constituţiei şi introducerea în textul fundamental a noţiunii de regiune și la fel ca în argumentarea actualei guvernări Orban, una dintre principalele misiuni ale viitoarelor regiuni ar fi fost să preia de la ministere multe atribuţii. În proiectul respectiv, bugetul urma a fi preluat în procent de 10% de administraţia centrală, 20% de administraţia regională, 30% de administraţia judeţeană şi 40% de administraţia locală.

În fine, viceprim-ministru și ministru al Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Liviu Dragnea, spera ca să organizeze referendumul pentru revizuirea Constituției în septembrie 2013, în care să fie adăugate regiunile ca unități administrativ-teritoriale cu personalitate juridică, conduse de consilii, în frunte cu un președinte sau guvernator, care vor fi aleși de către primarii din teritoriu, demers care nu s-a mai concretizat. Din cauza destrămării USL-ului, proiectul a eșuat, poate și pentru că nu a avut la bază studii de impact, analize care să prezinte argumente pro şi contra și fără o consultare a societăţii civile, ceea ce e posibil să se repete și în 2020. Lucian STATE