Bunul simț și politețea, armele secrete la câștigarea unui job bine plătit

 

Bunul simț și politețea, armele secrete la câștigarea unui job bine plătit

Când vine vorba de interviurile pentru un loc de muncă, candidaţii se străduiesc să lase o impresie bună şi durabilă pentru a-şi spori şansele de a obţine poziţia, iar recrutorii apelează la tacticei mult mai simple, care țin doar de bunul simț. Ei pleacă de la premisa că dacă un candidat la un jos are însușiri morale sănătoase și consolidate, va face față oricăror provocări fiindcă își respectă nu doar imaginea proprie, ci și pe cei din jur. „Doamna Victorița e secretara noastră, foarte inimoasă și săritoare, atentă la orice detaliu ca să își facă treaba cât mai bine. Când vine cineva la mine, candidat sau altcineva, sau la oricine altcineva din firmă, îl întreabă întotdeauna dacă vrea apă, cafea, sau dacă are nevoie de altceva, și aleargă pe scări în sus și în jos (biroul meu e la etaj) ca să le aducă cât mai repede. Întotdeauna desface o sticlă nouă cu apă, pe care le ține bine în frigider, nu pune niciodată dintr-o sticlă desfăcută deja. Are Viki viziunea ei despre politețe, pe care nu încearcă nimeni să o skimbe. Eu mă uit mereu cu foarte mare atenție la candidați, în special, ca să văd dacă îi mulțumesc lui Viki când le aduc apă, cafea, șervețele sau ce au mai cerut ei. Iar dacă nu o fac, notez asta în calculator, în fișa omului, după ce pleacă. Așa, în mare, cam 6-7 din 10 îi mulțumesc lui Viki. Unii chiar sincer, alții mecanic, dar îi mulțumesc. Ceilalți nu. Unii nici măcar nu întorc capul către ea când le pune ceva în față. OK, candidatule, am notat, acum să vedem mai departe. Am, așa, un feeling, că asta o să te cam coste vreo 1.000 de euro la salariu, când o să mă întrebe angajatorul cam ce salariu meriți...”, a scris George Butunoiu, un cunoscut recrutor pe piața de HR pe contul său de social media.

Testul cănii de cafea

În loc să examineze cu atenţie CV-ul lor sau să îi judece în funcţie de experienţa anterioară, un fost şef a dezvăluit că el folosea un simplu „test al cănii de cafea” pentru a decide dacă un candidat este potrivit pentru job.

Trent Innes susţine că nu ar angaja pe nimeni care nu trece de „testul cănii de cafea”, deoarece crede că acesta dezvăluie mai mult despre atitudinea unei persoane decât ar putea face orice întrebare din interviu. Era atât de dependent de acest test încât ar pune automat pe o listă neagră orice persoană care nu îl trece, excluzând din start posibilitatea de a lucra în compania sa. „Întotdeauna te voi duce să facem o plimbare până la una dintre bucătăriile noastre şi cumva întotdeauna vei pleca de acolo cu o băutură.

 

Apoi ne întoarcem, avem interviul nostru, iar unul dintre lucrurile pe care le caut întotdeauna la sfârşitul interviului este dacă persoana care face interviul doreşte să ducă acea ceaşcă goală înapoi în bucătărie. Poţi dezvolta abilităţi, poţi acumula cunoştinţe şi experienţă, dar într-adevăr totul se reduce la atitudine, iar atitudinea despre care vorbim mult este conceptul de spală-ţi ceaşca de cafea”.

Dar Trent nu este singurul care judecă o persoană după atitudine în timpul unui interviu: un bărbat a fost respins instantaneu după ce a picat un test la recepţie. Candidatul potenţial a eşuat în interviu în primele cinci minute după ce a intrat în clădire, fiind dispreţuitor faţă de recepţionistă, atitudine tot mai des întâlnită la tineri, din păcate.