Tibor Selymes visează să promoveze cu Ştiinţa Miroslava!

Începutul lunii aprilie, Ştiinţa Miroslava, a doua echipă a judeţului Iaşi, care, nu cu mult timp în urmă, izbutise o promovare de poveste în Liga 2, e în pericol major de retrogradare la nivel de fotbal amator. Spectrul nedoritei întoarceri în campionatul judeţean bătea puternic la uşă. Şefii clubului decid să taie în carne vie, iau măsuri radicale. Stafful tehnic este demis, se apelează la Liviu Petrache, un antrenor ultraexigent, unul pentru care disciplina e primordială. Misiunea lui, evitarea ruşinii unei căderi în Liga 4.

Al doilea pas, o săptămână mai târziu, aducerea lui Benone Dohot ca antrenor cu portarii. Fostul goal-keeper dinamovist stătea pe bară din vara lui 2021, când Politehnica Iaşi a procedat cu el la fel ca Real Madrid cu Del Bosque, atunci când mustăciosul a fost demis după ce câştigase Liga Campionilor. Dohot debutase trei foarte tineri portari (crescuţi, formaţi de el) la Liga 1. Unul dintre aceştea e acum component al echipei naţionale. Dar n-a fost suficient pentru diriguitorii clublui din Dealul Copoului...

Miroslava are însă o strategie bine gândită, un proiect de profunzime şi pe termen lung. Al treilea pas, probabil cel mai important: cooptarea unei exponent al Generaţiei de Aur ca antrenor principal. Tibor Selymes, un secui get-beget, născut la Bălan, în judeţul Harghita, dar care, din 2017, s-a făcut moldovean. Efectele acestei numiri se fac deja simiţite, deşi nu-s nici două luni de la înscăunare. O numire care a fost marea surpriză a acestei veri. Cum de a acceptat Selymes, cum de l-a convins Ştiinţa?

Răspunsul şi multe alte detalii, în interviul de mai jos, luat imediat după amicalul de sâmbătă, când Ştiinţa Miroslava a „măcelărit” Sporting Juniorul Vaslui, scor 7-2.

- Tibi, cum se face că ai devenit ieşean?

- Am venit la Poli Iaşi ca director sportiv, în 2017, mi-am adus şi familia, părea un proiect de anvergură, pe termen lung, mi-am înscris copiii la şcoală aici, însă un an mai târziu totul s-a prăbuşit. Dar mă stabilisem la Miroslava şi, atunci, am hotărât să rămân aici măcar până ce fata termină liceul. E în clasa a XII-a, dar acum a intervenit oportunitatea asta, să antrenez Ştiinţa...

- Să înţeleg că, după ce termină fata liceul, vei pleca?

- Nu, nu, nu! Dar ştii cum e viaţa de antrenor! Azi eşti aici, mâine dincolo şi tot aşa. Nu ştii unde poţi ajunge, dar sper să rămânem aici, să facem clubul ăsta să ajungă în Liga 2, să facem o echipă bună, competetitivă, să jucăm fotbal, să aducem cât mai mulţi suporteri în tribune.

 

Fostul mare internaţional nu se ascunde după echivocuri, nu joacă deloc la alibi, e foarte ferm şi o spune răspicat. Deşi a preluat o echipă care a avut mari emoţii cu retrogradarea în sezonul precedent, Selymes şi-a fixat drept obiectiv imediat promovarea în Liga 2.

- Obiectivul pentru anul acesta ar fi play-off, promovare...?

- Da, de asta am şi venit, să promovăm. Ne trebuie un lot puternic şi, uşor-uşor, am strâns câţiva jucători. Numeric, stăm foarte bine. Şi calitativ, pot spune. Eu cred că dacă schimbăm un pic mentalitatea, putem să ne batem cu succes pentru promovare.

- Am văzut că ai adus câţiva jucători cu experienţă, restul sunt puştani...

- Da, sunt mulţi copii, trebuie să te bazezi pe ei, să-i creşti. Din păcate, unii au carenţe mari, pe care, la vârsta de 16-17 ani n-ar trebui să le aibă. Dar muncim, sper să le remediem cât mai repede, acuşi începe campionatul, timpul nu te iartă!

- Uite un exemplu, jucătorul din banda stângă, Frank, foarte bun, viteză, explozie, tehnică, dar se grăbeşte, pleacă prea devreme, în prima repriză a fost prins de vreo patru ori în ofsaid!

- Are şi el momentele lui, încă nu suntem puşi la punct cu toate, mai avem, mai avem mult de lucru.

 

„Nu vreau să mai luăm goluri din faze fixe”

Tibi e entuziast şi optimist, dar foarte realist şi meticulos în munca lui. Nu arde etapele, e obligat să le comprime, caută soluţii, se zbate. Unele abordări în ceea ce priveşte strategia de joc sunt de natură a intriga, însă el are justificări.

- Ai preluat echipa de două-trei luni.

- Două luni.

- Abia eşti la capitolul „evaluarea lotului”. Sau l-ai terminat?

- Trebuie să ne grăbim, începe campionatul. Sunt deja la „strategia de joc”, aproape la fiecare meci din pregătire am dat două-trei goluri, ajungem uşor în faţa porţii. Din păcate am şi luat câteva mult prea uşor.

- Am observat o chestie ciudată, nu cred că-i întâmplare! La ambele vârfuri pe care le-ai folosit azi, acelaşi comportament, pe care îl socotesc de-a dreptul bizar. La cornerele adversarului, au coborât prea mult, până la marginea careului mare, nu mai rămâne nimeni la centrul terenului, pentru un eventual contraatac. Aşa le-aţi spus voi?

- Da, da!

- De ce?

- Asta-i strategia noasră, în primul rând, să nu luăm goluri. Anul trecut, echipa asta a primit, aproape la fiecare meci, gol din faze fixe.

- Aţi avut, pe final, o respingere excelentă după un corner, s-ar fi putut un contraatac, dar nu era nimeni la centrul terenului...

- Ne asumăm astfel de momente, ştiu că putem pierde asemenea oportunităţi, dar nu mai vreau să luăm goluri din faze fixe.

- Bine, dar dacă atacanţii coboară prea mult, invită fundaşii centrali în careul vostru. Azi (sâmbătă), vasluienii n-au făcut-o, dar dacă veneau cu toţii în careu?

 

- Nicio problemă, suntem şi noi cu toţi. Dueluri unu vs. unu, jucătorii mei trebuie să înveţe să le câştige, indiferent de zona tereneului unde se petrece confruntarea.

- Dar nu ştii cum sare mingea, o deviere nefericită, aglomeraţie mare, iese gol din nimic.

- Nu-i o problemă, îmi asum decizia asta.

 

„Nici PSG nu face omogenizare în două luni! Cu Messi în echipă! ”

- Ai terminat evaluarea, cum stai cu strategia de joc?

- Am creionat-o, trebuie să finisăm, să lucrăm la „acordul fin”.

- Şi la omogenizare. Am văzut câteva nesincronizări între jucători.

- E normal. Dacă vin jucători noi, vine antrenor nou... nici PSG nu face omogenizare în două luni. Cu Messi în echipă. Îţi trebuie timp pentru aşa ceva. Nu-l prea avem, din păcate.

- Echipa arată bine, jucătorii comunică mult în timpul meciului...

- Aoleu! Încearcă, ei încearcă încă, dar n-au ajuns la nivelul care trebuie. Nu vorbesc cât aş vrea eu să vorbească. Nu sunt încă foarte eficienţi în comunicare.

 

În afara faptului că Selymes şi stafful său pun mare accent pe promovarea juniorilor, atât din pepiniera proprie, cât şi de la celelalte echipe din judeţ, banca tehnică a Ştiinţei Miroslava mai mizează pe ceva care se poate transforma într-o carte câştigătoare. Resuscitarea talentelor ce, la un moment dat, păreau irosite.

 

- Mai am o nedumerire: Nuţă Munteanu, fundaş central! El e jucător de construcţie, cel mai bun randament în dă în spatele vârfului...

- Da, dar el n-a jucat şapte luni, e greu, nu ştiu ce să zic, n-a jucat, nu s-a antrenat, el trebuie să tragă tare, cel puţin patru luni, ca să-şi recapete tonusul de competiţie. Voi vedea unde şi cum îl voi folosi. Partea bună e că-i polivalent. Depinde de el, de cum se pregăteşte, i-am dat o şansă, aşa cum sunt dispus să fac şi cu toţi cei în situaţia lui.

 

Selymes, Petrache şi Dohot s-au pus pe treabă, aşa cum sunt ei învăţaţi s-o facă. Temeinic şi îndârjit. Cei trei sunt pe aceeaşi lungime de undă, colaborare optimă între ei.

 

- Cu staff-ul tehnic cum te împaci? Am văzut că tot îţi şuşotea Liviu câte ceva în timpul meciului. Benone n-a ieşit de pe bancă decât în pauză.

- Foarte bine, ne-am apucat de-o treabă, vrem s-o ducem la bun sfârşit. Ne-am fixat nişte obiective, trebuie să le îndeplinim!

a consemnat Marcel FLUERARU