Construcțiile anti-rusești ale României. Sunt cu adevărat unice în lume

 

 România încă mai are construcțiile anti-rusești despre care se spune că sunt unicate în lume! Aveau menirea să țină departe atacurile rușilor, însă acum nu mai par la fel de eficiente precum păreau atunci când au fost construite. Se întâmpla în cel de-al Doilea Război Mondial, când cel care a dat ordinul ridicării acestor fortificații a fost chiar Regele Carol I. 

 

Unde sunt construite fortificațiile anti-rusești ale României

Fortificațiile de la Nămoloasă, județul Galați, reprezintă o linie de apărare împotriva eventualelor invazii ruseşti a fost construită în Moldova în secolul XX. Este vorba despre cazematele de la Nămoloasa din judeţul Galaţi. Elementele care încă se mai pot vedea în comuna gălăţeană făceau parte din linia defensivă Focşani – Nămoloasa-Adjud. Istoricii spun că pe teritoriul comunei Nămoloasa există două tipuri de cazemate.

Primele cazemate au fost construite între anii 1888 şi 1893, pe timpul Regelui Carol I, iar următoarele au apărut în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Linia fortificată Focşani-Nămoloasa-Galaţi a fost construită ca urmare a schimbărilor produse de războiul franco-prusac (1870-1871). România a căutat să asigure flancul de sud-est al Triplei Alianţe prin realizarea unei linii întărite de-a lungul Siretului împotriva unui atac din partea Rusiei, după modelul fortificaţiilor din Austro-Ungaria, Belgia, Franţa, Germania şi Rusia. 

Așezate în formă de semicerc

Fortificația de la Nămoloasă reprezintă mai exact un cap de pod amplasat pe malul stâng al Siretului, cu rolul de a apăra podul fix de la Lungoci şi podurile mobile de la Fundeni şi Nămoloasa. Fortificaţiile urmau un traseu în formă de semicerc cu o lungime de 12, 74 kilometri, măsuraţi pe linia exterioară a acestuia, iar baza semicercului acoperea un front de circa 7,07 km, cu flancul stâng în dreptul satului Călienii Vechi de astăzi şi flancul drept în zona inundabilă a Siretului din partea de est a localităţii Nămoloasa.

Acestea erau dotate cu opt grupe de baterii care, datorită configuraţiei terenului, au fost amplasate pe două linii concentrice. Prima linie avea rolul de a opri atacurile infanteriei inamice și era constituită din douăzeci şi trei de baterii, câte 2-5 baterii pe grup, distanţa dintre baterii fiind de 450-580 metri. Acestea erau dotate cu trei până la cinci cupole transportabile, model 1888, cu un tun calibru 53 mm amplasate în firide betonate. 

Cea de-a doua linie avea rolul de a opri atacurile infanteriei şi de a executa trageri contraartilerie, fiind echipate obuziere calibru 120 mm. Toate lucrările frontului erau legate printr-o şosea de centură care trecea prin spaţiile bateriilor de obuziere. Drumuri radiale legau acest drum de localităţile din interiorul capului de pod şi şoseaua Tecuci-Galaţi. Aceste fortificații pot fi vizitate astăzi, fiind unicate în lume, deoarece România a fost singura țară care a aplicat conceptul Maximilian Schumann în materie de fortificaţii.