Biserica fortificată Sfântul Mihail din Cisnădioara

 Dintre numeroasele edificii ecleziastice construite în stil romanic pe teritoriul Transilvaniei, unele, puţine, s-au păstrat până astăzi în forma lor originală, sau cu intervenţii ulterioare care nu le-a schimbat fundamental forma iniţială. Între ele se află, la loc de cinste, biserica fortificată Sfântul Mihail, din localitatea Cisnădioara, sau Michelsberg în germană, din judeţul Sibiu, la 10 kilometri depărtare de oraşul Sibiu. Este unul dintre cele mai vechi şi mai reprezentative monumente romanice din Transilvania, construit de către comunitatea de saşi colonizaţi de către regalitatea maghiară, începând cu mijlocul secolului al XII-lea, în zonele din sudul Translvaniei, cu sarcina de a apăra graniţele Regatului Ungar.

 Biserica, păstrată în forma originală, a început a fi construită pe vârful stâncos al unui deal, pe platoul foarte îngust, probabil către finele secolului al XII-lea, imediat după sosirea coloniştilor germani în localitate, prima atestare documentară fiind din anul 1223, dată la care biserica exista deja. Nu mult după această dată, biserica a fost dăruită abaţiei cisterciene din Cârţa.

 Cunoscuţi pentru priceperea şi hărnicia lor, saşii au ridicat relativ repede o biserică romanică solidă, scurtă, cu trei nave, corp pătrat, absidă semicirculară, şi absidiole în partea estică a navelor laterale. Două turnuri proiectate pe partea de vest a colateralelor nu au mai fost realizate decât parţial. Nava centrală, acoperită cu o şarpantă aparentă, este, ca în cazul oricărei biserici romanice, mai înaltă decît cele laterale, fiind despărţită de acestea prin intermediul unei singure perechi de stâlpi. Ea este iluminată cu ajutorul unor ferestre strâmte semicirculare.

 Absida principală, cea a altarului, este semicirculară, iar corul este pătrat. Pe uşa zidită acum, aflată pe partea sudică a corului, se păstrează urme de pictură murală. Altarul bisericii a fost demontat, însă se mai păstrează, la muzeul Brukenthal din Sibiu, un fragment sculptat din nişa centrală, datat 1425, înfăţişând-o pe Fecioara Maria.

 Marea invazie tătară din anul 1241 a afectat întrucâtva edificiul, însă modificările operate după acel eveniment neplăcut nu au fost de natură să-i schimbe arhitectura romanică. Aceste modificări au avut influenţe ale şantierelor din Ungaria vestică, care s-au simţit în zona de Sud a Transilvaniei după anul 1260. O raritate şi un fapt excepţional pentru Transilvania acelui timp, o reprezintă portalul vestic al bisericii, la intrare, atunci construit, deasupra căruia se văd urme de pictură ornamentală, roşie. Este un portal romanic grandios, similar unora cunoscute din Vest, dar unic în Transilvania secolului al XIII-lea.

 Zidul de incintă din jurul bisericii, prevăzut cu un turn pe partea vestică, şi un turn de poartă interior, a fost ridicat în a doua jumătate a secolului al XIII-lea - tot după invazia tătară din 1241, care a pustiit şi îngrozit aşezările de pe teritoriul Transilvaniei şi nu numai - fiind prevăzut cu drum de strajă zidit şi creneluri. Înălţimea zidurilor este de 4 şi 6 metri la exterior, şi de 2 până la 3 metri pe interior. În interiorul incintei sunt menţionaţi, încă din anul 1850, bolovani rotunzi, care se văd şi astăzi, pentru a fi fost folosiţi în caz de asediu, aruncându-se peste ziduri. Există şi o legendă a locului care spune că fiecare fecior al comunităţi săseşti era obligat, înainte de nuntă, să ducă un astfel de bolovan în cetate, pentru a-şi demonstra puterea.

 După ce a fost lăsată multă vreme în părăsire, în anul 1778 biserica din Cisnădioara a primit un acoperiş nou. Nemaifiind un punct de apărare împotriva invadatorilor, ea a servit sătenilor ca depozit, în interiorul bisericii de factură romanică ajungând a fi depozitate cutii şi lăzi pentru fructe, după cum descria situaţia un profesor german care s-a preocupat de edificiu, în anul 1924.
Ultima paznică a bisericii a părăsit cetatea fortificată, locuinţa ei de acolo, în anul 1963.
În anul 1940, în biserica din Cisnădioara au fost strămutate din cimitirul de la Guşteriţa plăcile funerare ale ofiţerilor şi soldaţilor germani şi austro-ungari care au căzut în toamna anului 1916 în luptele din jurul Sibiului.

 Construită sub influenţa arhitecturii din Renania, ca şi bisericile din Cisnădie, Guşteriţa sau Ocna Sibiului, biserica Sfântul Mihail din Cisnădioara este o frumoasă mărturie, peste veacuri, nu doar a stilului romanic pe teritoriul românesc, dar, în egală măsură, a talentului şi măiestriei saşilor transilvăneni, şi a pluralismului etnic, cultural şi religios, care au fost, încă din Antichitate, apoi în Evul Mediu, dar şi în epoca modernă, la ele acasă pe teritoriile româneşti.
Dr. iur. Maria Mihaela Stan