Bruges - tărâmul mitic

Ca şi în urmă cu 19 ani, Bruges mi s-a apărut a aparţine altei lumi, expresie a unui timp oprit. Desigur, impresia e generată de arhitectura de gală a unor epoci trecute, conservată riguros şi cu un adânc sentiment al istoricităţii. Nu doar că fiecare clădire dă senzaţia prospeţimii, străluce ca un nestemat măiestru şlefuit şi însufleţit de harul creatorului de stirpe, dar înlănţuirea şi dispunerea lor în spaţiu au dat naştere unei creaţii urbane unice, ce te ia de îndată sub puterea sa de vrajă.

Brugges este opera unor pământeni dată la iveală într-un moment de inspiraţie sublimă. Erau toţi aceştia, comanditari şi plăsmuitori de bune şi frumoase tocmiri, robiţi dorinţei de a întemeia ceva neasemuit. Se cheltuiau întru această cauză cu energii roditoare, făurind o cetate în care să-ţi placă să trăieşti. Nici un amănunt nu a fost lăsat deoparte, nu cumva să apară stridenţe, să fie pus în pericol proiectul oraşului magic. Aşa s-au înălţat biserici, turnuri, palate, locuinţe, beghinaje, hale, poduri, canale. Se durau să-şi împlinească rosturile funcţionale, dar şi să genereze stări de emoţie, de beatitudine chiar.
Cultul pentru estetica urbană, atât de viu şi viguros într-un oraş ca Bruges, s-a perpetuat şi nu şi-a pierdut intensitatea exprimării odată cu trecerea vremii. Zidirile de început, din secolul al IX-lea, din anii domniei contelui Baudouin - Braţ de Fier, n-au supravieţuit. Castelul său, ridicat pentru a stăvili năvălirile normande, a fost distrus. În schimb, cele mai multe dintre construcţiile ulterioare, apărute în anii înfloritori de după victoria flamanzilor din zorii veacului al XIV-lea, stau neclintite la locurile lor, cu o semeţie ce n-a fost tulburată de curgerea timpului. E vorba de biserici în stil roman sau gotic, bazilica Sfântului Vasile şi cea a Sfântului Sânge, ale cărei temelii au fost aşezate în secolul XII. Aceasta din urmă cuprinde o capelă interioară cu un contur roman şi o alta gotică, zidită două sute de ani după întemeierea primei. Colierul de catedrale şi biserici include şi Notre Dame, a cărei construcţie s-a întins pe parcursul a două veacuri (XIII-XV). Turnul său înalt de 122 de metri atrage atenţia ca un far al cetăţii. Nu mai puţin impunătoare, modelate parcă de neîntrecuţi giuvaergii, sunt edificiile civile. În primul rând Primăria, expresie a goticului târziu, ale cărei lucrări de construcţie au debutat în 1376 şi s-au finalizat 45 de ani mai târziu. E o clădire masivă, lungă de 27 de metri, înaltă de 19, dar suplă şi de o eleganţă princiară. Primăria din Bruges e flancată de alte două superbe imobile, Palatul de Justiţie (1722-1727) şi Greffe de Franc de Brugges (sediul în epoca respectivă al conţilor). Împreună conturează cea mai încântătoare piaţă a acestei Veneţii a Nordului. Nu mai puţin atrăgătoare este Piaţa Centrală. Aici punctele de interes, magnetice de-a dreptul, sunt Halele, cu fremătătoarele lor pieţe şi pântecoasele antrepozite, cu o memorabilă plastică a faţadelor, şi un turn de 83 de metri, configurat încă din secolul XIII. Istoria acestuia e zbuciumată. În 1822, săgeata din lemn a vârfului a fost înlocuită. Fleşa arsese de mai multe ori, încât s-a impus schimbarea sa cu o coroană din piatră, ce adăposteşte şi faimosul carillon, şi el multisecular.
La Bruges, pieţele sunt parcă un laitmotiv al desenului urbanistic. La fel şi canalele ce brăzdează oraşul, alcătuind, la rându-le, o reţea paralelă de circulaţie. Formează, cu priveliştea lor lacustră, în care se oglindesc copacii purtând coroane bogate, coborând deasupra apei, şi siluetele pitoreşti ale caselor şi palatelor ce le străjuiesc, decorul romantic dintr-o poemă de demult. Dar aceste căi fără de pulbere sunt pline de viaţă. Le străbat necontenit şalupe, bărci şi chiar vaporaşe. Din ambarcaţiunile ce nu-s de promenadă coboară şi urcă pe debarcadere liliputane cei care locuiesc în aceste zidiri. Podurile încing canalele ca nişte paftale. Arborii bătrâni şi majestuoşi, malurile din piatră şi muşchi, clădirile cu aura lor de poveste, prinse-n păinjenişuri de iederă, oferă privitorului un spectacol al poeticităţii genuine, conferind Brugges-ului atributele unui oraş oniric.
Spuneam că Bruges îţi lasă senzaţia irealităţii, a unui timp încremenit, dar miraculos conservat şi plin, în acelaşi timp, de viaţă. Îmi împărtăşesc această percepţie şi Madelon şi fratele ei, părintele Michel de la Biserica Notre Dame des Dunes, din Mariakerke, în al cărei cimitir e înmormântat Ensor. Sfinţia Sa e un om umblat prin lumea largă ca misionar. Cunoaşte bine Bruges, pentru că aici s-a format ca teolog romano-catolic.
Acest tezaur unic, al cărui depozitar norocos este oraşul flamand, poate n-ar fi ajuns în integralitatea sa până azi, dacă împrejurările, la un moment dat potrivnice, nu şi-ar fi arătat în ultimă instanţă prielenicia. Nenorocul s-a dovedit în cele din urmă un noroc. La ceasul său auroral Bruges părea sortit să fie un dinamic şi mănos centru comercial şi industrial. Împotmolirea Zwinului, ireversibilă din secolul al XVI-lea, a lipsit Bruges de legătura navigabilă cu Marea Nordului şi de vocaţia portuară. Revoluţia industrială din veacul XIX n-a mai prins în vârtejul ei şi Bruges şi astfel oraşul şi-a păstrat intact patrimoniul arhitectural. Acesta s-a transformat treptat în vector de dăinuire şi unicitate. Creatorii, pictorii mai ales, au găsit aici mediul ideal. Meşteşugurile tradiţionale, precum dantelăria, au reînflorit. Bruges s-a consacrat în Belgia şi în lume ca o rezervaţie a unei istorii eclatante şi mitic tărâm al unui lirism citadin contrapus prozaismului contemporan al urbanismului. Aceste virtuţi nu-s doar emblematice şi prestigioase, ci reprezintă şi o sursă de prosperitate. Locuitorii şi edilii o fructifică cu inteligenţă, apelând la toată gama de mijloace de care dispune în prezent societatea.
Bruges este, aşadar, un testimoniu al splendorilor de veacuri, o comoară a frumuseţii parcă fără de moarte, puse în scenă într-un spectacol cuceritor de urmaşii celor care au făurit aceste minunăţii.

            Din cartea în curs de apariţie „Zugrăvituri în culorile cuvântului ale priveliştilor lumii”