Dan Simmons – Hyperion

Dan Simmons, Hyperion. Roman distins cu premiile Hugo, Locus in 1990 si cu premiul Seiun in 1995.

Hyperion, de Dan Simmons, este incontestabil o capodopera a genului SF. Avand la baza opera si viata poetului John Keats si o structura asemanatoare Decameronului lui Boccacio si, mai ales a Povestirilor din Canterbury ale lui Chaucer, unde un grup de oameni, care calatoresc impreuna, isi spun fiecare povestea care le motiveaza calatoria, romanul de fata este o imbinare magistrala a stilurilor science fiction, horror si fantasy, al caror maestru este Simmons.

Romanul ne prezinta povestea ultimului pelerinaj catre planeta Hyperion, in cautarea misteriosului Shrike, o creatura ce pazeste Criptele Timpului, un artefact de origine necunoscuta, inconjurat de campuri anentropice care il protejeaza si il propulseaza inapoi in timp. Dar campurile anentropice care inconjoara Criptele Timpului devin instabile si in plus Exilatii, o parte a omenirii care s-a adaptat genetic la viata in imponderabilitate la bordul unor immense nave spatiale, lanseaza un atac masiv asupra planetei. Hegemonia, guvernarea ce conduce lumile populate de oameni, trimite o flota in intampinarea exilatilor si-i alege pe cei care vor fi trimisi in pelerinajul la Shrike. Desi calatoria intre planetele Hegemoniei are loc instantaneu, prin intermediul portalurilor teleproiectoare, o tehnologie avansata pusa la dispozitia Hegemoniei de catre TehNucleu, un grup de IA, care are propriile interese in ceea ce priveste Criptele Timpului, din diverse motive, planeta Hyperion nu este un memebru deplin al Hegemoniei, nefiind conectata la reteaua teleproiectoare. Astfel, singura modalitate de a ajunge este o calatorie prin de trei ani, petrecuti de calatori in hibernare. Accesul la Criptele Timpului si la Shrike este controlat de Biserica lui Shrike, care permite accesul doar pelerinajelor formate din sapte persoane. Legenda spune ca, din sapte pelerini, doar unul primeste raspuns pentru cererea sa, ceilalti fiind ucisi de Shrike. In speranta de a afla de ce, dintre miile de supleanti pentru un pelerinaj la Shrike, au fost alesi tocmai ei, pelerinii convin sa-si spuna povestile si motivele pentru care merg pe Hyperion.

Fiecare povestire are un stil si o tehnica narativa proprii. Cu toate ca fiecare poveste este unica si spusa separat, romanul nu este o insiruire de povestiri separate, ele facand parte dintr-un tot unitar. Felul in care misteriosul Shrike a afectat fundamental viata fiecarui pelerin, il veti afla citind cartea. In concluzie, consider potrivit si pentru  aceasta carte comentariul lui Arthur C. Clarke: “unica… nu cunosc nimic comparabil”.

Sursa: http://nemirabooks.ro