Evanghelia dupa Satan

Am fost plecat pentru două săptămâni la Paris, nu în vacanţă, cu treburi de serviciu, am un job bun (pentru mine), călătoresc destul de des. Eram în aeroport la Beauvais şi calculam (absurd) probabilitatea sa cadă avionul cu mine cand am zărit o carte, L’evangile selon Satan. Pe loc m-am gandit ca poate n-ar fi rau sa ma pun un pic bine cu Diavolul, în definitiv dacă avionul o să cadă nu sunt prea sigur unde o să ajung. Cum deja se anunţa pentru chek-in, m-am grăbit să o cumpăr.

Nu mi-a părut deloc rău că am luat cartea. Ba din contră, e una din cele mai bune pe care le-am citit!! Nu o citeşti doar cu sufletul la gură, ci cu inima strânsă cât un purice şi ochii mari. Nu e ca orice thriller cu ucigaşi în serie, pentru că aici monstrul, la adăpostul straielor de călugăr, e trimis de Diavol să-i facă lucrarea pe pământ, străbătând secolele. Totul începe în 1348, în timpul marii molime, când Maica Stareţă a unui ordin secret de călugăriţe se zideşte de vie, pentru a scăpa de Fiara ce pătrunsese în lăcaşul sfânt. Martiriul ei va proteja un manuscris secret, care de altfel dă şi numele romanului.

Începutul e fulminant. Numai descrierile aproape apocaliptice ale oraşelor atinse de „nenorocirea neagră”, mistuite de flăcări ce se ridică asemeni unui rug purificator, sunt de ajuns pentru a te confisca, nemaiputând să laşi cartea din mână. (Dar violenţa nu este niciodată gratuita.)

Unii au spus că e un roman în care se întâlnesc Tăcerea mieilor, Exorcistul şi Codul lui Da Vinci. Ca scriitură este cu siguranţă mult peste cel din urmă, iar mie mi-a plăcut mai mult decât toate la un loc!

Cand am ajuns în ţară (teafăr!) m-am bucurat mult să văd că e tradusă şi la noi şi că va apărea în curând. Nu am scris pentru nemirabooks.ro ca să mă pun bine cu Diavolul, e doar un roman, o ficţiune. Sau nu?

Sursa: http://nemirabooks.ro