Ion Creangă s-a stins din viaţă în noaptea de 31 decembrie

 Acela care avea să devină unul dintre marii noştri scriitori, cel dintâi prozator român de dimensiuni universale, Ion Creangă s-a născut în Humuleşti, aproape de Piatra Neamţ, la 1 martie 1837.

Şi-a început activitatea literară târziu, la îndemnul lui Mihai Eminescu, de care 1-a legat toată viața o strânsă prietenie. Intuind geniul creator al povestitorului, îl determină să-şi transcrie bogatul repertoriu oral şi astfel înrâurirea lui Eminescu rămâne hotărâtoare pentru destinul scriitoricesc al lui Ion Creangă. Nu mult după ce s-au cunoscut, povestitorul este introdus de către poet în cenaclul ”Junimii” unde citeşte „Soacra cu trei nurori”, ce se tipăreşte de îndată în revista „Convorbiri literare” (1875).

De altfel, aproape tot ceea ce a scris Ion Creangă va fi publicat în paginile revistei junimiste: „Capra cu trei iezi” (1875), „Punguţa cu doi bani”; „Dănilă Prepeleac”; „Povestea porcului” (1876), „Moş Nichifor Coţcariul”; „Povestea lui Stan Păţitul”; „Povestea lui Harap Alb”; „Fata babei şi fata moşului” (1877), „Ivan Turbincă” şi „Povestea unui om leneş” (1878), iar din septembrie 1880, publică primele două părţi din „Amintiri din copilărie” şi Popa Duhu. Partea a treia a „Amintirilor” va fi publicată un în 1882, pentru ca un an mai târziu să apară „Cinci pîini”, iar în 1898 să se publice „Făt Frumos fiul iepei”.

Citiţi şi: Constantin Coroiu, „Contexte”/ Scriitorii şi miturile naţionale

Ion Creangă a publicat povestirile „Moş Ion Roată şi Unirea”, în „Albumul macedo – român”, în 1880 şi „Moș Ion Roata şi Vodă Cuza” în „Almanahul României june” din Viena, în 1883. Ion Creangă a creat o operă literară profund originală, care ridică pe o treaptă artistică superioară forţa creatoare a geniului popular, înscriindu-1 pe autor printre marii povestitori ai lumii.

Opera lui Ion Creangă este unică în felul ei, operă la care te întorci de multe ori în viaţă, plăcută şi atrăgătoare în anii copilăriei, preţuită şi savurată în tinereţe, nostalgică şi plină de sensuri la bătrânețe. Ea cuprinde poveşti, povestiri şi amintiri din copilărie, alcătuind împreună imaginea satului moldovean de munte de la mijlocul secolului XIX. Opera fundamentală a literaturii române este „Amintiri din copilărie”, care constituie un monument al prozei noastre lirice şi umoristice.

La 15 iunie 1889 se stinge din viaţă Eminescu, iar la numai câteva luni după stingerea marelui poet, în noaptea de 31 decembrie 1889, la Iaşi, se sfârșește şi povestitorul humuleştean.

Sursa foto: Muzeul Naţional al Literaturii Române Iaşi