Laurenţiu Teodoreanu – inginer electromecanic

Dacă Mihail Sadoveanu a reuşit să înfăţişeze cea mai frumoasă figură de învăţător din literatura română, pe Mihai Busuioc, în povestirea „Domnul Trandafir” (1905), Ionel Teodoreanu are meritul de a fi prezentat primul personaj inginer din proza noastră, pe Laurenţiu Teodoreanu. „Herr Direktor” din romanul „La Medeleni” (1925). Dintre cei mulţi care s-au delectat în anii adolescenţei cu lectura, îndrăgitului roman, puţini ştiu că energicul şi simpaticul „Herr Direktor”, unchiul Olguţei, despre care aceasta aminteşte că: „E directorul unei societăţi foarte mari, ceva cu electricitate şi nemţi...”, era un personaj real şi acesta nu era altul decât inginerul Laurenţiu Teodoreanu, primul director al Uzinei electrice a oraşului Iaşi (1898 - 1907), pe care nepotul său Ionel Teodoreanu, 1-a eternizat. Laurenţiu Teodoreanu s-a născut la Iaşi, în 19 decembrie 1870. Era al doilea fiu al magistratului Alexandru Teodoreanu, frate cu Oswald Teodoreanu şi deci unchiul scriitorilor Ionel şi Păstorel Teodoreanu. Laurenţiu Teodoreanu a urmat cursurile primare la Institutul particular Caracas, iar după absolvirea Liceului Naţional s-a orientat spre studii tehnice. A frecventat câteva semestre la Politehnica din Zurich, după care s-a transferat la cea din Dresda, unde a obţinut diploma de inginer electromecanic.

Din 1896 a revenit în oraşul natal, unde a fost încadrat la Serviciul tehnic de pe lângă Primăria Iaşi. În funcţia de inginer comunal, s-a ocupat de Uzina electrică a Teatrului Naţional de iluminatul cu electricitate şi gaz a oraşului şi a supravegheat lucrările de construcţie a Uzinei electrice, al cărei prim director a fost între anii 1898 - 1907. Oraşul luase cunoştinţă de mirajul iluminatului electric încă din 1873, când asistase la iluminatul electric al „seratei veneţiene” de la patinoarul local al soţilor Reinicke. Zece ani mai târziu, la 5 iunie 1883, cu ocazia inaugurării statuii lui Ştefan cel Mare, grădina Copou fusese iluminată cu un „soare electric”.

În 1894 exista o uzină electrică la Spitalul „Sf. Spiridon” din Iaşi. În anul 1896 Teatrul Naţional din Iaşi (în noul edificiu) şi piaţa acestuia au fost luminate cu electricitate, iar un an mai târziu intra în funcţiune o uzină proprie în sediul Universităţii ieşene. Viitorul „Herr Direktor” a întocmit primul proiect de iluminat electric al Iaşului, aprobat la 27 ianuarie 1897. Construită pe strada Motoc (azi strada Uzinei), Uzina electrică a oraşului Iaşi, începută în 1898, a intrat în funcţiune la 6 mai 1899. Chiar de la început, istoria Uzinei electrice a fost legată nemijlocit de personalitatea inginerului Laurenţiu Teodoreanu, care a condus-o între anii 1898 - 1907. Din 1907, inginerul Laurenţiu Teodoreanu a preluat conducerea reprezentanţei din Bucureşti a firmei „Siemens - Schuckert” pe care a slujit-o până în 1938 când s-a pensionat. S-a stins din viaţă în 1943, în Bucureşti.

Dincolo de partea de ficţiune, imaginea lui „Herr Direktor” din volumul „La Medeleni” respectă datele modelului real. De remarcat că două capitole ale romanului: „Herr Direktor” şi „Mediul moldovenesc” sunt dominate de prezenţa dinamicului personaj care a fost Laurenţiu Teodoreanu.