O carte despre iubire si credinta. Se relateaza in fiecare capitol cate o poveste distincta a unor oameni care au in comun probleme in amor si fantana Sfintei Ana, la care ajung sa se roage pentru o minune. Fiecare poveste are doi povestitori diferiti, ceea ce ne plaseaza in mintile a doi oameni implicati in aceeasi situatie. In fiecare poveste se prezinta o poveste esuata de amor, astfel incat ajungi sa te intrebi daca nu cumva scriitoarea are o obsesie fata de barbatii care inseala partenerele, daca nu cumva aceasta obsesie a degenerat in urma povestilor ei terminate urat.
Dupa ce citesti cartea, ramai pe ganduri, intrebandu-te daca lucrurile s-au intamplat asa datorita Sfintei Ana, sau a increderii oamenilor in minuni. Oare e de ajuns sa crezi ca totul va fi bine sau trebuie sa te si rogi unui Sfant? Dar clar cauti pe Google sa vezi daca exista fantana Sfintei Ana in Irlanda si te interesezi cat costa biletul de avion pana in Irlanda. Toti vrem o minune si cartea iti da o speranta ca orice e posibil, daca ai credinta.
Am primit aceasta carte in dar si m-am gandit ca trebuie sa o citesc, caci titlul ei imi poarta prenumele: Ana. Am zis ca sigur este un semn, Dumnezeu incearca sa imi comunice ceva: intr-adevar, este un mesaj pentru toti, si anume, sa avem incredere in divinitate, caci ne va oferi cele utile noua. Iar suferinta este intotdeauna buna, ne ajuta sa evoluam, sa ne apropiem mai mult de divinitate.
Dupa ce am lasat cartea din mana, am cautat alte carti ale autoarei si mi-am comandat online imediat si Nopti cu ploi si stele, in care am reintalnit iarasi numele Anei, sub forma localitatii din Grecia, Agia Ana (in greaca inseamna Sfanta Ana). Iarasi ma intreb, daca nu cumva autoarea are o idolatrie fata de aceasta Sfanta. Oare ea chiar s-a rugat Fantanii Sfintei Ana in Irlanda si a ajutat-o, iar drept multumire i-a dedicat o carte? Ba am putea considera chiar doua carti.
Cert este ca Fantana Sfintei Ana este o carte pe care nu o poti lasa din mana pana nu o termini. Am citit pana la doua noaptea si am regretat ca ma dureau ochii si trebuia sa dorm. Dar a doua zi, de la ora noua dimineata am continuat lectura, fara sa mananc pana la ora 15 cand am terminat-o. Te surprinde cat de usor este de parcurs, cat de usor te proiectezi in interiorul povestilor, ca un observator al gandurilor personajelor.
Ana Maria Lupu
Sursa: http://nemirabooks.ro
Adauga comentariul tau