O „ţară de pictori”

Un faimos hermeneut francez al artelor frumoase, Henri Focillon, scria în marginaliile sale privitoare la prezenţa plină de strălucire a picturii româneşti la Paris în 1961 cu expoziţia "Arta românească din secolul al XIX-lea până-n zilele noastre", de la Muzeul de la Artă Modernă, că România e o "ţară de pictori". De bună seamă că reputatul critic francez nu se gândise că pictura ar fi principala îndeletnicire a românilor, ci avusese în vedere faptul că acest popor dunărean era sălaş de mari artişti, care puteau sta demni lângă valorile artei universale.
De atunci, din 1961, artiştii români s-au străduit, de multe ori în condiţii neprielnice dialogului internaţional, să demonstreze că afirmaţia lui Focillon nu-i o tuşantă figură de stil, ori un gest de complezenţă. În fiecare an, cu remarcabilă consecvenţă, pictorii români au expus în Franţa, au luat parte la stagii de creaţie, au ajuns a fi furnizorii unor prestigioase galerii franceze, iar unele din lucrările lor au intrat în patrimoniul muzeistic francez. Odată cu deschiderea României spre lumea occidentală, acest dialog s-a intensificat şi şi-a lărgit paleta şi, într-o mai mare măsură decât în anii izolării şi războiului rece, a devenit opera artiştilor înşişi şi a unor entuziaşti francezi, mai ales de origine română. Aceste iniţiative au prevalat în faţa celor statale. Un asemenea animator şi catalizator al prezenţelor pictorilor din ţara noastră în Franţa este Michel Gavaza, cel care a fundat Asociaţia "Soleil de L'Est", cu sediul la Tour. De ani buni Domnia sa, având sprijinul generos al autorităţilor şi societăţii civile franceze, pofteşte în Franţa pentru stagii de lucru pe unii din cei mai importanţi artişti români contemporani. Aceste tabere de creaţie sunt găzduite în sudul Franţei, la Collioure, aproape de graniţa cu Spania şi se finalizează anual cu o expoziţie a producţiilor din perioada respectivă. Multe lucrări iau apoi drumul colecţiilor publice sau private.

Din 2009 ieşeanul Dan Hatmanu, a cărui formaţie artistică datorează mult Parisului, s-a alăturat acestui grup de artişti români. Participarea sa a contribuit la impunerea acestei manifestări ca una de elită. De altfel pictorul de la Iaşi a fost de fiecare dată invitatul de onoare al expoziţiilor ce încununează lunile de travaliu intens şi rodnic. Organizatorii, încântaţi de succesul şederii pictorilor români la Collioure, de recolta bogată cu care se sfârşea luna de lucru, au luat hotărârea de duce expoziţiile şi la Paris. A fost de fiecare dată o bună ocazie de a da seama înaintea unui public avizat şi exigent de făptuirile româneşti în artele contemporane. Ecourile nu s-au lăsat aşteptate şi aceste înfăţişări expoziţionale au căpătat periodicitate. Şi în toamna acestui colonia artistică de la Collioure n-a lipsit de pe afişele pariziene. De data aceasta expoziţia a fost una sumă, etalând ceea ce s-a dovedit reprezentativ în ultimii patru ani de efervescentă activitate creatoare a artiştilor români în Franţa. Gazda retrospectivei - Institutul Cultural Român de la Paris. Expunerea pe simeze s-a însoţit de tipărirea unui album, intitulat Prezenţele picturii româneşti contemporane în Franţa cu "Soleil de L'Est" între 2009-2012. Au figurat în expoziţia deschisă între 9 octombrie şi 8 noiembrie 2013 zece pictori români (Nicolae Blei, Augustin Costinescu, Horia Cucerzan, Aurel Dan, Radu Daranga, Cornel Drăgan, Ion Grigore, Dan Hatmanu, Nicolae Iorga, Teodor Vescu).

Pictorul Dan Hatmanu, pe care îl regăsim printr-o lucrare şi pe afişul expoziţiei, este cel care prezentat în discursul de la vernisaj un tablou cuprinzător al prezenţelor artistice româneşti in Franţa de-a lungul timpului. A fost o caldă şi documentată pledoarie pentru cauza şcolii naţionale de pictură, ale cărei virtuţi o sincronizează cu tendinţele universale şi mai cu seamă cu cele din artele frumoase franceze.
S-a săvârşit, aşadar o celebrare a creaţiei plastice româneşti, a României ca „ţară de pictori”, dar a avut loc şi o cinstire a invitatului de onoare, pictorul Dan Hatmanu, în luna aniversării sale. O fericită şi grăitoare coincidenţă.