Otaniemi

La Otaniemi, fostul sat olimpic, astăzi Centrul pentru cercetări şi învăţământul politehnic şi reşedinţa Şcolii superioare de poliţie, am văzut unul din cele mai reprezentative edificii pentru noile tendinţe ale arhitecturii finlandeze — Centrul social Dipoli, unde s-au desfăşurat şedinţele de pregătire a Conferinţei pentru securitate europeană. Siluetele mai vechi nu trădează la finlandezi un cult pentru originalitatea formelor, pentru rafinamentul decoraţiilor. Criteriul fundamental a fost soliditatea, realizarea unor construcţii care să înfrunte eroziunea vântului şi a zăpezilor nordului. Crezul arhitecţilor de astăzi e o simbioză între solid, funcţional şi estetic. Acest lucru se materializează mai ales, ca de altfel peste tot în lume, în clădirile unicat, aşa cum este Dipoli.

Între blocurile roşii, ca nişte cuptoare de cărămidă cu forme banale, clădiri din timpul Olimpiadei. Dipoli pare o entitate neobişnuită, o meduză adusă şi aşezată într-un acvariu straniu. Aceasta este impresia de la distanţă. În apropiere, imaginea se fărâmiţează în nuanţe. O felie romboidală, aşezată pe un piedestal de stânci. Fiecare faţetă e placată în cupru, cupru oxidat aşezat în fâşii de coajă de copac. Metalul se asociază cu lemn şi beton peste care n-a trecut mistria. În faţa intrării un imens con de pin, cu foi de nichel. Înăuntru, la parter, aceeaşi senzaţie de montan. Încăperile, din lemn nefinisat şi beton, de pe care s-a scos doar cofrajul, sunt despărţite cu stânci, stânci colţuroase cristalizate miraculos. În sala clubului lumina vine prin două uriaşe dreptunghiuri, ferestruite oblic în tavanul de beton. Berăria are prin aşezarea ingenioasă a pietrei, înfăţişarea unei peşteri, restaurantul e placat cu tablă de cositor încreţită, ca într-un joc de copii si impresia este aceea de coridor dintr-o mină de pirită. Amfiteatrul, auditoriul, cum i se spune aici, are o înclinaţie neobişnuită, pe care fotoliile din lemn galben stau într-un echilibru iluzoriu. Pauzele dintre cursuri se trec la cele două baruri aşezate ca nişte cabine de transmisii radio, de o parte şi de alta a auditoriului. În acest univers îşi petrec o parte din timp cei peste zece mii de studenţi, care învaţă la Centrul politehnic de la Otaniemi. Dipoli e o siluetă unicat, de o tulburătoare frumuseţe şi originalitate. care preia într-o viziune modernă elemente din arhitectura tradiţională finlandeză. În semn de eternă amintire, numele celor care au contribuit la realizarea Centrului social studenţesc e aşezat la intrare pe nişte cărămizi roşii, ca într-o veche scriere cuneiformă. 

Sursa foto aici.