"Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste", de Andrei Pleşu, desemnată Cartea Anului 2012

 

Volumul "Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste", de Andrei Pleşu, apărut la editura Humanitas, a fost desemnat Cartea Anului 2012, într-o ceremonie organizată vineri seară, la sediul din Bucureşti al Uniunii Scriitorilor din România (USR).

Premiul pentru Cartea Anului 2012, în valoare de 10.000 de lei, a fost acordat de publicaţia România literară, cu sprijinul financiar al Guvernului României.

Premiul a fost decernat de juriul format din: Nicolae Manolescu - preşedinte, Gabriel Chifu, Cosmin Ciotloş, Sorin Lavric, Simona Vasilache şi Mihai Zamfir.

"Sunt, fireşte, foarte bucuros că această carte este bine primită. A apărut o primă cronică într-o revistă din Iaşi, făcută de un preot, şi asta m-a impresionat, pentru că mie cel mai frică la cartea asta îmi este de preoţi şi teologi. Şi cronica era foarte amabilă, foarte generoasă. Atât de generoasă şi de amabilă încât, în final, ca să facă un compliment decisiv, se spune: 'Avem dinainte categoric o lucrare testamentară'. Chestia asta m-a deprimat oarecum şi mă bucur acum că am luat o nominalizare, fiindcă cu o nominalizare eşti mai aproape de debut decât cu o lucrare testamentară", a spus Andrei Pleşu, în râsetele celor prezenţi la ceremonie, în momentul în care au fost anunţate volumele nominalizate la premiul pentru Cartea Anului 2012.

La finalul ceremoniei, după ce Nicolae Manolescu a anunţat că volumul "Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste" a fost desemnat Cartea Anului 2012, Andrei Pleşu a afirmat: "Mi se pare totuşi miraculos puţin - dacă miraculosul are grade - că o carte despre 'Parabolele lui Iisus' e premiată astăzi, când misticii se orientează mai curând spre poetică, dar cu atât mai emoţionat sunt, cu atât mai mult mă flatează această alegere, dar mă flatează mai ales echipa în care am onoarea să fiu prezent, adică echipa de nominalizaţi, împreună cu care am fost în seara asta prezent şi din care, întâmplător, am fost selecţionat. În spiritul textelor de care m-am ocupat în această carte, amintesc că există formula 'Mulţi chemaţi, puţini aleşi'. Aici sunt mulţi aleşi şi unul singur, întâmplător, e chemat să ia premiul. Dar, în această conjunctură, alegerea e mai importantă decât chemarea unică, pentru că cei aleşi au un calibru, o calitate, o anvergură care face ca cel chemat să fie puţin invidios că a ieşit din rândul lor".

Pentru premiul pentru Cartea Anului 2012 au mai fost nominalizate volumele: "Vântureasa de plastic", de Marius Chivu (editura Brumar), "Opere poetice. 1909-1962", de T.S. Eliot; traduceri de Şerban Foarţă, Mircea Ivănescu, Sorin Mărculescu şi Şerban Foarţă & Adriana-Carmen Racoviţă (editura Humanitas Fiction), "Ce rămâne. William Faulkner şi misterele ţinutului Yoknapatawpha", de Mircea Mihăieş (editura Polirom), "I. L. Caragiale şi caligrafia plăcerii", de Dan C. Mihăilescu (Editura Humanitas), "La pierderea speranţei", de Nicolae Prelipceanu (Editura Casa de pariuri literare), "Jurnalul fericirii. Manuscrisul de la Rohia", Nicolae Steinhardt, ediţie critică de George Ardeleanu (editura Polirom), şi "Infinitul dinăuntru. Şase povestiri despre om, societate, istorie", de Vlad Zografi (editura Humanitas).

Nicolae Manolescu, preşedintele juriului, a declarat că "Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste" este "o carte cu totul ieşită din comun". "O analiză, un eseu despre parabolele din cele patru evanghelii - mai mult despre primele trei, decât despre a lui Ioan, nu ştiu de ce, o să-l întreb pe Andrei când l-oi prinde - care nu e făcută de un teolog şi în acelaşi timp nici de un liber cugetător, care s-ar folosi de ele precum Ernest Renan când scria 'Viaţa lui Iisus', la sfârşitul secolului XIX, şi vedea omul fără să-l vadă pe Fiul Domnului (...) Andrei Pleşu şi-a păstrat un spirit foarte liber, cu nişte comentarii foarte interesante, bazate pe o bibliografie înspăimântătoare. Nu sute, nu mii, nu zeci de mii. Sunt probabil sute de mii de comentarii ale parabolelor din Biblie din Noul Testament, pe puţin, iar el a cunoscut o bună parte, într-o mare bibliotecă germană. Cu o asemenea bibliografie pe cap ţi se încurcă limba în gură. Ce mai poţi să spui când despre fiecare cuvânt de acolo s-au scris zeci şi sute de mii de pagini? Ei, a reuşit să spună şi culmea este că unele din ele sunt chiar ale lui. Vorbesc de comentarii. Cu o asemenea bibliografie, să mai ai şi tu o părere, asta mi se pare extraordinar. În plus, este farmecul extraordinar al scrisului lui. Este un stilist de primă mână. Cartea nu are nimic dintr-un studiu de specialitate (...) Parabolele sunt luate ca nişte depozite de înţelepciune milenară şi povestite cu întrebări. Oare ce vrea să spună aici? Dar nu spune asta, spune altceva. Dar de ce nu spune asta? Sunt nişte poveşti, de fapt, parabolele. El spune parabolele care, până la urmă, duc la adevăr, adevărul care nu se spune ca la filosofi, în mod abstract, ci se spun nişte poveşti extraordinare, citite de două mii şi atâţia de ani de toată lumea şi comentate, tot aşa, de toată lumea", a afirmat criticul literar.

Manolescu a mai spus despre "Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste" că este o carte "pe care o poate citi oricine", pentru că "nu are nicio dificultate". "El (Andrei Pleşu, n.r.) ştiind foarte bine şi greacă, în foarte multe cazuri, se foloseşte de cuvântul originar în greacă sau în aramaică, în care au fost scrise unele din textele vechi (...) şi care nu are neapărat sensul cu care este tradus. Sunt foarte multe cuvinte din astea care aveau în greacă un sens precis şi (sensul, n.r.) a fost tradus în fiecare limbă cu oarecare relativitate, ba chiar cu sinonime. Dar cuvântul spunea un singur lucru şi el, studiind şi ştiind limba greacă, descoperea sensul cuvântului respectiv. Din punctul ăsta de vedere, cartea este chiar a unui erudit (...) Dar, dincolo de erudiţie şi de specialitate, este farmecul ăsta extraordinar al unor poveşti pe care le re-spune în limba lui", a mai comentat Manolescu.

La începutul ceremoniei, Nicolae Manolescu a spus că premiul pentru Cartea Anului 2012 este decernat într-o ceremonie organizată la sediul USR şi nu în locul unde a fost acordat în anii trecuţi, respectiv la Fundaţia Anonimul. "După expirarea contractului cu ei, ne-am mutat în sediul nostru şi banii pentru acest premiu vin de data aceasta de la Guvernul României", a spus Nicolae Manolescu.

Finanţarea acordată de Guvern i-a făcut pe mai mulţi scriitori prezenţi la ceremonie să glumească, spunând că li se pare foarte amuzant faptul că Andrei Pleşu este premiat cu "banii veniţi de la Victor Ponta".

Pe de altă parte, tot la începutul ceremoniei de premiere, Nicolae Manolescu a spus că, la fel ca în alţi ani, juriul nu a luat în discuţie pentru acordarea premiului pentru Cartea Anului 2012 volumele care au apărut la Târgul de Carte Gaudeamus, ce se desfăşoară în această perioadă în Bucureşti.

"Cărţile apărute după această dată (la care a avut loc ceremonia de decernare a premiului, n.r.) le vom lua în considerare anul viitor. Au apărut câteva cărţi foarte bune în ultimul moment", a spus Nicolae Manolescu.

Manolescu a făcut referire şi la volumele care au primit în perioada 2002 - 2011 premiul pentru Cartea Anului, spunând că acestea sunt "un indicator pentru starea literaturii române", pe această listă a premianţilor apărând atât nume foarte mari, cât şi genuri literare diferite.

Printre câştigătorii ediţiilor trecute se numără Gabriel Liiceanu, cu "Uşa interzisă" (editura Humanitas), în 2002, Monica Lovinescu, pentru "Jurnal III" (editura Humanitas), în 2003, colectivul de traducători coordonat de Cristian Bădiliţă, pentru traducerea primelor două volume din "Septuaginta" (editura Polirom), în 2004, şi în 2005, Florina Ilis, pentru "Cruciada copiilor" (editura Cartea Românească), şi Andrei Cornea, pentru "Când Socrate nu are dreptate" (editura Humanitas). În 2006, premiul Cartea Anului a fost decernat lui Florin Ţurcanu, pentru volumul "Mircea Eliade. Prizonierul istoriei" (editura Humanitas), în 2007 - Mircea Cărtărescu, "Orbitor", vol. III (editura Humanitas), în 2008 - Eugen Negrici, "Iluziile literaturii române" (editura Cartea Românească), în 2009 - Varujan Vosganian, "Cartea şoaptelor" (editura Polirom), în 2010 - Ion Vianu, "Amor intellectualis" (editura Polirom), iar în 2011 - Marta Petreu, "Acasă, pe Câmpia Armaghedonului" (editura Polirom).

 

 

http://www.mediafax.ro