Poetul Doru Ionescu

 Doru Ionescu face parte din categoria acelor scriitori români care n-au publicat nimic în timpul vieţii şi care au dispărut de tineri dintre noi. S-a născut în Botoşani în ziua de 11 septembrie 1940, într-o familie de intelectuali: tatăl medic, mama învăţătoare. Pasiunea pentru literatură i-a venit de la mama sa, o adevărată iniţiatoare în literatura universală. După clasele primare, a urmat cursurile Liceului „A.T. Laurian” din oraşul natal. Între anii 1957 - 1960 a frecventat 4 ani Facultatea de Mecanică din Iaşi.

 În timpul studenţiei a fondat, împreună cu prietenii săi Sergiu Rusu, Adrian Ochişor şi Mihai Ursachi, mişcarea anticomunistă Marii Români. Mişcarea a dus la formarea unor caractere distincte de anticomunişti convinşi, cel puţin în ceea ce-i privea pe Mihai Ursachi şi Doru Ionescu. Aceştia doi, ca protest împotriva regimului bolşevic, au hotărât să treacă Dunărea cu gândul să ajungă în America, în 1960. Arestaţi, au îndurat, până în 1963, ani grei de temniţă.

 Revenind în libertate, urmează Facultatea de Filologie de la Universitatea „Al. I. Cuza”, secţia de limbă engleză, devenind profesor. Ducând o viaţă boemă, pentru a-şi asigura existenţa, a avut o serie de ocupaţii, printre care a făcut parte din grupul de translatori şi protocol de la Întreprinderea „Tehnoton” din Iaşi. În ziua de 17 august 1978 cade victimă unui stupid accident de bicicletă, lăsându-şi visele în aer şi manuscrisele din care nu publicase nimic. Firea oarecum mai închisă, mai retrasă, de o boemă ezoterică, l-a făcut pe Doru Ionescu să nu tipărească nimic, considerându-se poet român, de formaţie ieşeană.

 Puţinătatea scrierilor sale descoperite până acum nu diminuează câtuşi de puţin valoarea acestora, ci dimpotrivă, ne asigură de talentul robust al acestui scriitor. În anul 1996, prin grija prietenului Adrian Ochişor şi a profesoarei Monica Ionescu, soţia scriitorului, şi girul calitativ al poetului Mihai Ursachi, a apărut volumul „Capcana”, care cuprinde 13 poezii şi 8 proze scurte. Fără îndoială, acest volum este reprezentativ pentru Doru Ionescu, poet şi prozator. Alte două poezii şi o piesă de teatru scurt - „Ceainicul îndrăgostit” - au fost publicate în numerele 1 - 2/ 1996 ale revistei „Hyperion” din Botoşani. Alte texte aşteaptă să fie tipărite pentru a întregi opera lui Doru Ionescu. Referindu-se la poetul Doru Ionescu, Gellu Dorian, scria:

„Atât cât este, poezia sa este străbătută de un filon peren al fiorului liric, al harului greu de găsit prin alte case declarate deja foarte mari. Atmosfera de uşoară încordare, de gravă zeflemea uneori, de sarcasm, de previziuni apocaliptice, de mituri reactualizate, de încifrări folclorice, presărată de simboluri tipice modernismului contemporan domină poezia acestui poet ce-ar fi putut întregi cu mai multă susţinere panteonul poeziei româneşti”.