Prozatorul Nicolae N. Beldiceanu

* 90 de ani de la moarte

Fiul poetului ieşean Nicolae Beldiceanu (1844-1896), N.N. Beldiceanu a fost coleg de liceu şi prieten apropiat al lui Mihail Sadoveanu.
S-a născut în comuna Rădăşeni din judeţul Suceava, pe 15 mai 1881. După terminarea studiilor secundare la Institutele Unite şi la Liceul „Ştefan cel Mare” din Iaşi, s-a consacrat vieţii administrative. Ca subşef la Ministerul Instrucţiunii şi Cultelor, cunoaşte existenţa micilor slujbaşi din Bucureşti.
Sentimental, atras de cazuri morale, alteori de tabloul social, N.N. Beldiceanu este un evocator. A debutat editorial cu volumul „Chipuri de mahala” (1905), în care a strâns crâmpeie din viaţa periferiei bucureştene, amintind de lumea schiţelor lui I.L. Caragiale. În următoarele cărţi: „Cea dintâi iubire” (1906), „Maica Melania” (1909), „Povestiri mărunte” (1909), „La un han, odată” (1911), „Neguri” (1911), „Chilia dragostei” (1913), „Fetiţa doctorului” (1918), „Fântâna balaurului” (1921), „Ospăţul” (1921), se remarcă influenţa literaturii lui Mihail Sadoveanu. Multe din scrierile sale cuprind evocări idilice din viaţa de la ţară, scene cu haiduci, nelipsind nici imagini din traiul greu al ţărănimii.
Pe lângă volume de proză, N.N. Beldiceanu a scris şi lucrări dramatice. În stagiunea 1918-1919, i s-a reprezentat, pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, piesa „În întuneric”. A colaborat cu schiţe, nuvele,traduceri la revistele „Semănătorul”, „Făt Frumos”, „Viaţa românească”, „Flacăra”, „Însemnări literare” şi altele. A tradus din Maupassant şi Turgheniev.
Stins din viaţă, în urmă cu nouă decenii, în ziua de 9 iunie 1923, Nicolae N. Beldiceanu îşi doarme somnul de veci la cimitirul „Eternitatea” din Iaşi.

Ionel Maftei