Sărbătoarea Anului Nou nu a fost întotdeauna marcată în data de 1 ianuarie
Dimensiune font:
Sărbătoarea Anului Nou nu a fost întotdeauna marcată în data de 1 ianuarie. Există înregistrări care sugerează că prima celebrare a Anului Nou a avut loc în Mesopotamia, în aproximativ anul 2000 î.Hr. Inițial, evenimentul era sărbătorit în jurul echinocțiului de primăvară, în mijlocul lunii martie.
O varietate de alte date legate de anotimpuri au fost, de asemenea, folosite de diverse culturi antice. Egiptenii, fenicienii și persanii își începeau noul an cu echinocțiul de toamnă, iar grecii îl sărbătoreau la solstițiul de iarnă.
Calendarul roman timpuriu: În 1 martie începea anul nou
Calendarul roman timpuriu desemna ziua de 1 martie (Martius, lună numită după zeul roman Marte) ca fiind începutul Anului Nou. Calendarul avea 10 luni, începând cu luna martie. Calendarul din acea perioadă se baza pe sezon, iar luna martie era începutul sezonul de plantare. Prin urmare, a fost aleasă drept prima lună a anului.
Faptul că noul an începea odată cu luna martie se reflectă încă în unele dintre denumirile lunilor. Septembrie până în decembrie, lunile noastre de la a noua la a douăsprezecea, au fost poziționate inițial ca fiind lunile a șaptea până la a zecea (septem înseamnă „șapte” în latină, octo este „opt”, novem este „nouă”, iar decem este „zece”).
Ianuarie se alătură calendarului
Prima dată când Noul An a fost sărbătorit în data de 1 ianuarie a fost la Roma, în anul 153 î.Hr. De fapt, luna ianuarie nici măcar nu a existat până în jurul anului 700 î.Hr., când cel de-al doilea rege al Romei, Numa Pontilius, a adăugat în calendar lunile ianuarie și februarie.
Noul an a fost mutat din martie în ianuarie deoarece acesta era începutul anului civil, luna în care cei doi consuli romani nou aleși – cei mai înalți oficiali ai republicii romane – își începeau mandatul de un an. Dar această dată a anului nou nu a fost întotdeauna respectată cu strictețe și pe scară largă, iar noul an era încă sărbătorit uneori în data de 1 martie.
Calendarul iulian: 1 ianuarie a fost instituită oficial ca prima zi a Anului Nou
În anul 46 î.Hr. Iulius Caesar a introdus un nou calendar, care se baza pe mișcările soarelui.
Acesta a reprezentat o mare îmbunătățire față de vechiul calendar roman, care era un sistem lunar ce devenise extrem de imprecis de-a lungul anilor. A fost proiectat de către Sosigenes din Alexandria, un astronom și matematician care a propus un calendar de 365 de zile cu un an bisect la fiecare patru ani.
Calendarul iulian a decretat că Noul An va avea loc odată cu 1 ianuarie, iar în lumea romană 1 ianuarie a devenit începutul Anului Nou.
Evul Mediu: Ziua de 1 ianuarie a fost abolită
Cu toate acestea, în Europa medievală, sărbătorile care însoțeau Noul An erau considerate păgâne, iar în 567, Consiliul de la Tours a abolit data de 1 ianuarie ca început de an.
În diferite momente și în diferite locuri din Europa creștină medievală, Noul An a fost sărbătorit în data de 25 decembrie, la nașterea lui Iisus, în 1 martie sau 25 martie, la sărbătoarea Bunei Vestiri sau chiar de Paște.
Calendarul gregorian: 1 ianuarie a devenit din nou prima zi a Anului Nou
În 1582, calendarul gregorian a fost introdus și adaptat, iar data de 1 ianuarie a fost reintrodusă ca început de an. Deși majoritatea țărilor catolice au adoptat calendarul gregorian aproape imediat, acesta a fost adoptat doar treptat în rândul țărilor protestante. Britanicii, de exemplu, nu au acceptat calendarul gregorian până în 1752. Până atunci, Imperiul Britanic – și coloniile sale americane – încă sărbătoreau noul an în martie, scrie omofon.com.
În ceea ce privește țara noastră, în martie 1919, guvernul de la Bucureşti a emis un Decret-lege, prin care era adoptat calendarul gregorian. Ziua de 1 aprilie 1919 devenea 14 aprilie 1919. Până în anul 1919, lumea religioasă din România s-a condus după calendarul iulian, introdus către Iulius Cezar.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau