Stephen King – Apocalipsa

Stephen King reuseste iarasi, prin romanul Apocalipsa (The Stand – titlul original din engleza), sa creeze o carte remarcabila, in care personaje aparent simple, fara trasaturi fizice si morale deosebite, se vor confrunta cu situatii imprevizibile, surprize nu tocmai placute, iar lumea si intamplarile care tin de cotidian vor fi bulversate de elemente fantastice, chiar magice, cu importanta la nivel cosmic. Putem spune ca acest roman se apropie, ca valoare si calitate a scrierii, de capodopere precum Orasul bantuIT, Salem’s Lot, Shining sau Christine. Apocalipsa este o fantezie epica scrisa in maniera americana, Stephen King dorind sa edifice un fel de replica la trilogia lui J.R.R. Tolkien, Lord of the Rings.

In Apocalipsa, King ne aduce din nou o mostra a talentului sau, prin folosirea iscusita si plina de imaginatie a carcateristicilor eternei lupte dintre Bine si Rau. Cu rabdare si perseverenta, lucruri definitorii si pentru alte scrieri de-ale autorului, ni se puncteaza conflictul (interior sau exterior) dintre latura intunecata si cea luminoasa, confruntare specifica omului, stiintei, vietuitoarelor planetei etc. Se pot observa deci anumite asemanari intre romanul Apocalipsa si Mobilul, carte in care este prezentata o alta viziune apocaliptica a lui Stephen King. In timp ce romanul Mobilul are ca factor declansator al intrigii semnalul caracteristic telefoniei mobile, Apocalipsa aduce in discutie raspandirea accidentala a unui virus letal.

Intriga din romanul Apocalipsa este legata de un presupus accident survenit in laboratoarele unei baze militare americane, loc unde aveau loc diferite teste pentru crearea de arme biologice. Consecinta este infestarea populatiei cu un virus extrem de periculos, asemanat gripei, dar cu efecte mult mai rapide si dezastruoase. Virusul respectiv va fi cunoscut sub mai multe denumiri (Captain Trips, Supergripa – cele mai cunoscute pentru populatie, pe langa numele oficial si altele). Cu toate acestea, exista o mica parte a populatiei care este imuna la virusul Supergripei. Dupa ce se descriu si relateaza anumite detalii sau evenimente cu iz biografic din viata unor personaje care se dovedesc importante, chiar esentiale in povestea romanului, actiunea se precipita, atingand pe alocuri un ritm ridicat al tensiunii, specific situatiilor-limita intalnite in cadrul unei lecturi palpitante. Astfel, se contureaza lupta dintre fortele opuse, cele ale intunericului si respectiv, cele ale luminii. O mare parte a populatiei care a supravietuit Supergripei incepe sa viseze o batrana negresa, Mother Abagail, care ii cheama spre vest, multi altii pe Randall Flagg, supranumit Omul Intunecat sau Momaia Ambulanta, care ii atrage spre est, iar unii vor avea vise si cu Randall Flagg si cu Mother Abagail. Pe parcurs, dupa cum va evidentia si lecturarea acestei carti, cititorul devine martor sau chiar ‘participant’ la aventurile eroilor si la evenimentele semnificative care conduc la ciocnirea celor doua tabere. Va fi evident faptul ca Randall Flagg este slujitorul Satanei, iar Abagail Freemantle vocea si ‘pionul’ lui Dumnezeu, in confruntarea sangeroasa initiata de fortele Intunericului.

Din tabara Binelui, aflata la est de Rocky Mountains, fac parte un surdomut (Nick Andros), un debil mintal (Tom Cullen), Stu Redman, Frances Goldsmith, Larry Underwood si altii, mai mult sau mai putin importanti. Vor exista si tradatori, mandria si ura facand pe anumite personaje sa se alature Omului Intunecat, in echipa caruia sunt inclusi oameni de toate facturile si moravuri variate, de cele mai multe ori indoielnice. Printre personajele de proasta factura si cu un caracter slab se numara si fostul detinut Lloyd Henreid, mana dreapta a Momaii Ambulante (Randall Flagg), sau Donald Melbert, poreclit Trashcan Man.

Stilul specific al lui King, caracterizat de suspansul si tensiunea situatiilor, emotiile intense ale personajelor, rasturnari spectaculoase de situatie si de sansa, este dublat de elemente precum cele stiintifice (virusul, prezentarea unor simptomuri specifice, mentionarea unor arme cu potential distructiv urias…) si cele care frizeaza fantasticul (magia si vraja puternica pe care o utilizeaza Randall Flagg, capabil sa leviteze, sa isi trimita spiritul in trupul unei ciori sau al altui animal etc.; personificarea, in cazul unor animale precum nevastuicile sau lupii; legatura spirituala dintre Mother Abagail si Dumnezeu; interventia cu aspect de pedeapsa a Domnului in stabilirea unui deznodamant favorabil fortelor Binelui, si multe altele). Desi Apocalipsa este o carte cu o marime impresionanta, chiar putin exagerata, ea poate fi o scriere captivanta pentru un cititor inzestrat cu rabdare si mai ales pasionat de opera lui Stephen King, sau pentru un fan al genului din care face parte romanul.

Pentru a incheia recenzia, as putea spune ca finalul romanului, ca si simbolul Ochiului (care poate fi si o Cheie), este unul metaforic, sugerand ca Raul sau Intunericul este, eventual, conditia sine qua non pentru ideea Binelui sau cea de Lumina. Impresia pe care mi-a lasat-o cartea, cel putin in unele momente, este aceea ca Stephen King a pacatuit, in special prin mentionarea sau relatarea unor amanunte de multe ori  fara importanta in povestea spusa, unele fiind plictisitoare si neinteresante. Oricum indemnul sau mesajul pe care-l transmit iubitorilor genului si ai scriitorului este acela de a nu rata acest roman memorabil, deoarece nu vor fi dezamagiti dupa ce au lecturat Apocalipsa, o carte inclusa in colectia Suspans a editurii Nemira.

Sursa: http://nemirabooks.ro