Am „rezolvat” Terra, urmează Marte!

 Dorian OBREJA

Periodic, fără să-mi fi propus aceasta cu tot dinadinsul, ci, pur şi simplu, pentru că aşa se întâmplă, mă întâlnesc şi am discuţii pe teme de actualitate cu reprezentanţi ai tinerei generaţii. Pentru mine, nu ca individ, ci în calitate de jurnalist, acestea sunt extrem de utile, întrucât mă ajută să «iau pulsul» categoriei amintite, să constat dacă falia existentă de când lumea între o generaţie şi cea care îi urmează este, acum, mai adâncă şi mai amplă ca niciodată (cum susţin unii) sau nu.

La cea mai recentă întâlnire, unul dintre subiecte a fost personajul considerat, la ora actuală, cel mai bogat om din lume. Să fiu sincer, aş fi preferat o conversaţie despre Stephen Hawking, unul dintre cei mai inteligenţi oameni, dar, datorită dispariţiei sale, în urmă cu patru ani, probabil că începe să intre în uitare; oricum, nu cred că a constituit un model pentru foarte mulţi, pe când cel care şade pe cel mai înalt munte de bani, desigur, fascinează...

Eu, unul, nu-l invidiez pe cel din urmă, pentru că mi se pare a avea o viaţă aflată prea puţin sub semnul normalităţii, începând cu faptul că, potrivit propriilor declaraţii, nu ar avea o casă şi profită de canapelele prietenilor săi şi terminând cu avatarurile familiale. Oricum, în esenţă, cred că e preferabil să ai grijă de unde faci rost de bani, decât să porţi grija banilor pe care îi ai şi vrei să-i păstrezi, dacă nu să-i înmulţeşti la infinit.

Printre elogiile aduse personajului s-a numărat şi aceea că, datorită eforturilor şi fondurilor sale, se devansează cu mult potenţiala  colonizare a planetei Marte. Dacă aşa ceva va avea loc, bănuiesc că va fi destinat unui număr foarte restrâns de «aleşi» (cu siguranţă, dintre cei foarte avuţi), care vor ajunge să locuiască pe planeta amintită într-un soi de sere – un motiv în plus să nu-i invidiez chiar deloc !

Problema esenţială mi se pare a fi aceea că, înainte de ajunge «acolo», ar trebui să ne preocupe mai mult ceea ce se întâmplă «aici». Deşi pare din ce în ce mai târziu pentru a salva Terra de încălzirea globală, încă un avertisment nu strică : lansările de rachete în spaţiu fac extrem de rău mediului, şi aşa atât de afectat, prin consumul unei cantităţi imense de combustibil, deci poluare. Situaţia seamănă, ipotetic şi sintetic, cu aceea a unui om care ar vrea să se mute într-o altă casă, încă în stadiul de proiect şi care va fi situată, ca şi sigur, sub pământ, şi dă deja foc actualei case...

Sumele exorbitante folosite, acum, pentru excentricii şi vanitoşii «turişti spaţiali», iar, în viitor, pentru colonizarea ipotetică, ar fi fost mult mai utile în combaterea efectelor încălzirii globale. Dacă doar pentru un zbor cu avionul pe distanţe lungi cantitatea de poluare este de una până la trei tone de dioxid de carbon pe pasager, calculaţi singuri cât poluează o navă spaţială, pentru orgoliul unora de a privi Terra de sus.

Susţin că este nu doar mai practic, ci şi extrem de urgent ca, în loc de a vorbi despre proiecte fanteziste, să privim realitatea : încă în urmă cu trei luni, reprezentanţi ai ONU au transmis că, la acest moment, când lipsesc nu atât soluţiile de combatere a poluării, cât dorinţa şi voinţa de a le aplica, «viaţa umană nu mai este posibilă» !!! În august 2021, a fost lansat Codul Roşu pentru umanitate ; în februarie acest an, un nou semnal de alarmă. Ambele, neglijate. Sunt mult mai atractive proiectele colonizării planetei Marte. Dacă va mai apuca cineva să le vadă materializate !