Cui îi pasă de cei mulţi ?

 Dorian OBREJA

Iarăşi mă văd nevoit – într-o perioadă ce pare a fi caracterizată de confuzii, întâmplătoare sau induse – să vin, referitor la titlul acestor rânduri, cu o precizare care să împiedice orice confuzie. Prin «cei mulţi» înţeleg, în cazul de faţă, pe cei cu probleme materiale grave. Conform statisticilor realizate de către U,E., românii nu sunt doar cei mai săraci dintre europeni, dar numărul celor aflaţi în această situaţie este dramatic de mare, un român din trei fiind în pericol de sărăcie sau excluziune socială. Potrivit datelor, sunt aproximativ cinci milioane de români săraci, rata sărăciei, în 2020, era înspre 24 la sută ; dintre toate expresiile legate de subiect, una este, în mod deosebit, extrem de tristă pentru noi, cei aflaţi în această situaţie sau care empatizăm cu categoria, şi, în acelaşi timp, totalmente dezonorantă pentru politicienii băştinaşi ai ultimelor trei decenii : «săracii români sunt cei mai săraci dintre săracii Europei» !!!

Pentru a încadra cât mai bine subiectul în context, trebuie să mă refer, inevitabil, la pandemia de covid (probabil că şi aici, dacă s-ar face o statistică, s-ar vedea că cele mai multe persoane afectate, prin îmbolnăviri sau chiar decese, provin din aceeaşi categorie mai sus pomenită). Unul dintre cei mai  competenţi specialişti în domeniu de la noi afirmă că pandemia nu s-a terminat, valul 6 fiind aproape o certitudine în toamnă, existând posibilitatea ca el să debuzete la finalul lunii august.

Aşadar, ar mai fi trei luni de vacanţă, de relaxare, atât pentru cei cu buzunarele/conturile pline, dar şi pentru cei mai puţin potenţi financiar, mai ales dacă au şi probleme legate de maladii sau vârstă. Aceştia din urmă, dacă luăm, spre exemplu, Iaşul, au posibilitatea de a merge la Ciric (mai puţin accesibil, pentru că acolo s-au construit tot soiul de obiective – restaurante, piscine, terenuri de sport – aducătoare de profit pentru proprietarii lor), la ştrandul municipal sau la băile «Nicolina». În toate locurile amintite, tarifele au crescut cu rata inflaţiei la un moment dat – 5,4, la sută ; slavă cerului că nu cu cea din prezent, de 13,8, dar nu ar fi de mirare...

Datorită vremii, dar şi lipsei de interes, reluarea activităţii în cele trei locaţii a întârziat mult ; drept argument pentru cea de a doua parte a acuzei, m-aş folosi de exemplul litoralului unor mări precum cea a Nordului sau Baltică, unde oamenii s-au adaptat condiţiilor şi stau la soare chiar şi temperaturi mici. Întârzierilor obiective li s-au adăugat şi cele subiective ; astfel, a fost refăcut cu întârziere un puţ de ape sulfuroase de la Nicolina, fără a se putea justifica amânarea.

Apropo de ape sulfuroase, dar şi minerale, şi încă termale, n-am idee câţi ieşeni (mai) ştiu că, până nu foarte demult, aveau posibilitatea de a beneficia de aşa ceva, ieftin, la doar vreo oră de mers cu maşina.

E vorba de Băile Strunga, construite în 1880, de boierul Ion Manolescu. Apele de acolo tratau bolnavii de pancreatite, entorocolite, diabet etc. Nu oricine are bani să meargă la Herculane sau în alte părţi ; în 1986, s-au tratat aici aproape 15.000 de oameni. În prezent, nici unul, deoarece staţiunea este abandonată şi nicio autoritate nu s-a implicat în menţinerea ei. Mi-e teamă că şi Băile de la Nicolina ar putea avea o soartă tristă pentru cei mulţi, bolnavi şi fără bani, în sensul preluării de către nişte «băieţi deştepţi», dornici a face profit.