Extremismul românesc...în grădinile dintre blocuri

 

Dorian OBREJA

După cum cei mai în vârstă îşi aduc aminte, înainte de anul 1990, chiar dacă la modul neoficial, nedeclarat şi nestipulat prin lege (ceea ce era culmea pentru un stat în care legea era cheia şi lăcata...), se încuraja ceea ce am putea numi apariţia şi întreţinerea „grădinilor urbane”, în spaţiile dintre blocuri. Aceste grădini aveau în spaţiul lor, în multe situaţii, flori, plante şi pomi, dar, nu de puţin ori, legume, precum roşii şi cartofi, verdeţuri pentru mâncare sau viţă de vie. În condiţiile de atunci, cu o mulţime de lipsuri, la care se adăuga sărăcia, înţelegerea aceasta tacită era justificată şi ajuta pe unii oameni să aibă ce să pună pe masă – începând de la un buchet de flori în vaza luată de pe televizor şi terminând cu o ciorbă cu gust adevărat (sau aproximativ, ţinând cont că „grădinile urbane” erau situate în localităţi cu grad de poluare crescut).

Cum arătau aceste grădini (unele mai supravieţuiesc, şi ar putea fi conservate, spre ştiinţa viitorimii...), e un alt lucru, nefiind cazul de vorbim de estetică, pentru că se delimitau cu garduri improvizate, fiare ruginite, pari strâmbi etc. Aşadar, până în 89, eram la o extremă

Dar a venit, în fine, libertatea din 1990. Şi, încet, dar sigur, a tot dispărut libertatea de a folosi terenurile dintre blocuri după bunul plac al fiecăruia şi ne îndreptăm spre altă extremă. Conform declaraţiei unui arhitect, se spunea că „nu e ok să te apuci să plantezi roşii sau să faci tot felul de instalaţii în faţa blocului, că asta înseamnă că nu ştii să locuieşti ca lumea în oraş...În anumite oraşe, luai amendă dacă plantai ceva pe domeniul public; trebuiau să dispară lucrurile acestea, să avem gazon frumos, cum era afară.”.

Şi, aşa cum spuneam, lucurile au început să se schimbe. O cauză este şi una demografică: înainte, de „grădinile urbane” aveau grijă cei mai în etate, care, acum, ori s-au dus, ori nu mai au putere. Cât despre cei tineri, vedeţi vreunul să folosească hârleţul, sapa sau grebla? Probabil trebuie să caute, mai întâi, denumirile acestora pe internet...

Cu o vreme în urmă, a fost organizată o dezbatere, al cărei subiect era „cine trebuie să aibă grijă de spaţiile/grădinile dintre blocuri – proprietarii/locatarii, sau primăriile?”. S-a semnalat, cu acest prilej, că sunt două viziuni aplicate în practică: în Capitală şi la Iaşi, administraţiile locale cheltuiesc zeci de milioane pentru realizarea şi întreţinerea spaţiilor cu pricina (inclusiv prin montarea unor instalaţii de irigat, întrebarea fiind dacă va fi suficientă apă pentru aşa suprafeţe...); de reţinut că pentru fiecare metru pătrat de gazon costul este de circa 22 lei. Dar şi la Bucureşti lucurile pot să difere de la un sector la altul. Primăria sectorului 6 anunţa că oferă gratuit seminţe de gazon asociaţiilor de proprietari care doresc să se ocupe de amenjare şi întreţinere. Pe când la Oradea, se ocupă proprietarii, nu doar de spaţiile verzi, ci şi de salubrizarea parcărilor de reşedinţă, aceştia primind 10 la sută din încasări pentru întreţinere.

Ajungem acasă, la Iaşi.  Există un plan care prevede ca, până în 2026 (riscantă alegere, fiindcă e înainte de...alegeri din 2024), să dispară grădinile/curţile improvizate între blocuri; grădinile, gardurile improvizate şi cele vii vor fi desfiinţate, în locul lor punându-se gazon, ronduri cu flori ornamentale, amenajându-se alei dotate cu mobilier stradal – de toate ocupându-se serviciile Primăriei.

Dacă majoritatea ieşenilor va fi mulţumită de măsură, se va vedea şi în urnele de la anul...