Moși și babe - vă uniți, /nu vă lăsați ponegriți!

 Dorian OBREJA

Este la modă, și nu de azi, de ieri, termenul/conceptul de corectitudine politică.

Aceasta, potrivit specialiștilor în domeniu, ”are la bază ideea că oamenii ar trebui să aibă grijă să nu se exprime sau să nu acționeze într/um fel în carre ar putea să ofenseze, să excludă sau să marginalizeze oamenii dejavantajați social sau discriminați”.

Conceptul s-a transformat în fenomen de o tot mai mare amploare și a început să se manifeste foarte vizibil (& auzibil) în SUA, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În esență, unele minorități trebuiau nu doar menajate și protejate, ci chiar avantajate (!). Printre acestea, femeile, afro-americanii, persoanele cu dizabilități mai mari sau mai mici, și, atenție!, delincvenții. Dincoace de Atlantic, pe bătrânul continent, conceptul a izvorât din leninismul de stânga, inițial termenul de ”corect politic” definind pe acela care aplica ferm, neabătut, ”linia partidului”. Ulterior, termenul s-a situat sub semnul ironiei și persiflării, referindu-se la acei care exagerând în fermitate, ”deveneau insuportabili”. De amintit aici ajungerea la o altă, contrarie, definire a cuvântului deviaționist - considerat a fi acela care mergea drept înainte, în circumstanțele în care partidul din care făcea parte o lua la dreapta sau la stânga (de regulă, în ultima direcție...). Mai târziu, în Occident, termenul a fost fundamentat ”științific” de către teoreticieni ai Școlii de la Frankfurt, precum Marcuse, Fromm și Adorno.

Unele exemple de aplicare a conceptului sunt de tot râsul. Astfe, în denumirea desertului englezesc Spotted Dick a fost schimbat în Spotted Richard, ultimul cuvânt din expresia inițială presupunându-se a face trimitere la organul sexual masculin. Expresia ”brainstorming” nu mai e agreată, zicându-se că ar leza, prin asociere, pe cei care suferă de epilepsie. Un post de televiziune a renunțat la utilizarea termenilor de BC (înainte de Christos) și AD (Anno Domni), prin înlocuirea cu î.e.n. și, respectiv, e.n., pentru a nu ofensa pe cei de altă religie decât cea creștină. În Parlamentul European, s-a propus interzicerea titlurilor ce indică starea civilă / precum miss, mrs, madame, mademoiselle, frau și fraulein, senora și senorita.

Mai aduc aminte de controversele legate de înlocuirea titlului unui roman al Agathei Christie, ”Zece negri mititei” cu...”Au fost nouă”, sau de cerința interzicerii filmului ”Albă ca Zăpada”, fiindcă eroina ar fi fost sărutată (trezită la viață) fără a i se cere acordul (dat fiind că dormea...).

Două personalități au declarat: ”corectitudinea politică este o formă de cenzură la fel de severă ca oricare alta” și, respectiv, ”corectitudinea politică e, de fapt, o negare a realității”.

Cum stăm cu conceptul și, mai ales cu aplicarea lui, în România? Bine sau rău, depinde de ce parte ne situăm. Eu, de exemplu, am rămas șocat (dar n-am cerut măsuri de interzicere), văzând, printre alte produse de mezelărie, pe acela intitulat ”pieptul moșului” (măcar dacă se mergea la varianta latinească - senex pectus...). Așa după cum sunt descumpănit, dar, în acest caz, și din motive de rațiune, văzând ceaiul de ”colții babei”, despre care se spune, paradoxal în aparență, că întinerește organismul, ba, mai mult, că îmbunătățește viața erotică și sporește fertilitatea.

Acuma, gluma-i glumă, dar utilizarea termenilor de ”babă” și ”moș” riscă să intre în categoria celor incorecți...politic!