Parlamentul gonflabil

Surprize, surprize! Aşa ar putea fi numite alegerile parlamentare de duminică, acum, după ce birourile electorale judeţene au dat publicităţii cifrele cu numărătoarea voturilor. Cel puţin asta e opinia subsemnatului, care, după experienţa referendumului pentru demiterea preşedintelui, nu dădea prea mult credit unei alianţe politice la guvernare, supusă criticilor şi şicanelor de tot felul şi pasibilă de erori mai mult sau mai puţin fatale. Realitatea m-a contrazis însă, iar românii au votat masiv cu USL, creditată acum cu aproape 60 la sută din voturi la nivel naţional. Explicaţia cred că e de prisos: nu a fost vorba, din nou, de un vot pentru ceva, ci împotriva cuiva. Mergând mai departe, putem spune că a fost un vot clar împotriva lui Traian Băsescu şi a partidului pe care, cu îndârjire l-a ţinut la piept atâţia ani, în ciuda bâlbelor guvernamentale comise. Altfel, nu cred că se pot justifica scoruri de maidan obţinute de unii candidaţi fără notorietate ca oameni politici, fără carismă, fără, fără… Aşa s-a întâmplat însă şi în 2004, când sub locomotiva T.B. au intrat în Parlament tineri şi duduiţe ale căror unic merit era carnetul portocaliu de partid şi nimic altceva.
Asta ar fi prima surpriză. A doua este una care contrariază la această oră electori şi competitori deopotrivă. USL a câştigat la scor alegerile. Asta o ştim. Ceea ce devine şocant însă este că, deşi au câştigat mandatele din primul tur, cu peste 50 la sută din voturi, unii competitori se vor vedea colegi în Parlament cu cei împotriva cărora au dus campanii îndârjite prin cătunele desfundate ale judeţelor, s-au trezit împroşcaţi de mizerii electorale, fiind nevoiţi, ca atare, să depună eforturi consistente pentru contracararea ori demontarea acestora. Prin urmare, dacă USL şi-a adjudecat din prima mandatele de parlamentari în majoritatea colegiilor din ţară, pedeliştii şi reprezentanţii partidului lui Dan Diaconescu se vor vedea deputaţi ori senatori fără să fi avut vreun merit, din nou, de pe poziţiile doi sau trei. Mă întreb, acum, ce mai spun reprezentanţii acestor formaţiuni care, cu ipocrizie, demontau legea făcută în 2008, spunând că e nedreaptă. Vor renunţa ei la mandat? Mă îndoiesc. Ar trebui, cred, să pună bani de-o statuie mică pentru deputatul ieşean Anghel Stanciu, unul dintre cei care au lucrat la elaborarea acestei legi. Altfel, probabil că la această oră am fi vorbit la trecut despre PDL ca partid parlamentar. Indiscutabil, legea are hibele ei. Nimeni nu anticipa, probabil, situaţia în care un partid sau o alianţă să-şi adjudece din prima etapă toate mandatele dintr-un judeţ. Legea a fost croită astfel încât să împace şi votul uninominal, în care alegătorul să pună ştampila pe o singură persoană, dar să respecte şi principiul proporţionalităţii reprezentării politice. Ce a ieşit, vedem astăzi. După redistribuire, se vorbeşte deja despre aproximativ 580 de senatori şi deputaţi, faţă de 470 până acum. Parlamentul a devenit unul „gonflabil”, în care nu se mai ştie câte locuri sunt puse la bătaie, ele fluctuând în funcţie de ponderea partidelor perdante în alegeri. Mai mult, situaţia actuală contrazice flagrant chiar unele prevederi din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, care, la articolul 2, punctul 10, defineşte colegiul uninominal drept „subunitate a unei circumscripţii electorale, în care este atribuit un singur mandat”. Mai mult, noua distribuire a mandatelor încalcă articolul privind norma de reprezentare parlamentară, de un deputat la 70.000 de locuitori şi un senator la 160.000 de locuitori. Sunt însă detalii la care politicienii vor medita în perioada următoare. Altfel, îi vom vedea cu aceeaşi ipocrizie şi peste patru ani, spunând că ei au dorit modificarea legii, dar au nu au fost lăsaţi s-o facă.

Dan Haţegan