Suleyman iubeşte Iaşul

 Eu propun să-l aducem pe Suleyman la Iaşi! Evident, nu vorbesc despre moaştele personajului istoric, sultan al măreţului Imperiu, mare poet şi neegalat cuceritor de doamne şi domenii deopotrivă, ci despre seducătorul bărbos ce-a reuşit să facă să suspine la unison mii de inimi de gospodine luni şi marţi la KanalD. Propun să-l facem imagine, idol şi drapel al tuturor celor care protestează sau care au impulsul pur democratic de a fi „împotriva” a ceva. L-am văzut în filme, i-am citit viaţa pe net, i-am analizat update-urile pe reţelele de socializare, l-am admirat în fruntea protestatarilor din Turcia. I-am asimilat învăţăturile, i-am învăţat replicile şi acum îl aplaudăm la conducerea oştirilor câtă-frunză-câtă-iarbă pe care le vedem la televizor.

Suleyman – dacă-i spun Halit Ergenc nu mă crede nimeni – e exponentul unei generaţii. Ce-i drept, e o generaţie variată tare, la noi e alcătuită armonios din casnice şi tinere abia ieşite din adolescenţă, la ei e un soi de Florin Piersic, un pic mai tânăr şi mai bărbos. Cert este că părerea lui contează.

Imaginile care în ultimele săptămâni au umplut canalele europene de informaţii arată o Turcie dezbinată, lovită, gazată, o Turcie care anul acesta cu siguranţă va pierde mult la capitolul turism, dar va câştiga înmiit la capitolul imagine. Câţi dintre dumneavoastră ştiţi de ce au ieşit puhoaiele de oameni în stradă în marile oraşe ale ţării aspirante la titlul de membru al UE? Câţi dintre dumneavoastră ştiu cât de tare-i înglodată ţara-n datorii externe şi cât de tare a durut privatizarea principalelor companii de stat? Exact! În schimb, câţi dintre dumneavoastră ştiţi de bătălia Suleyman-Erdogan? A fost, fără doar şi poate, titlul săptămânii graţie unui inspirat redactor de ştiri.

Ştiţi de ce-avem noi nevoie? Corect! De un Suleyman. De un bărbos seducător care să fie-n stare să conducă, să aducă şi să ţină oamenii cu privirea aţintită asupra unui obiectiv, a unui scop. Şi-apoi, dacă a ieşit în stradă la un protest care a început de la tăierea abuzivă (sună cunoscut?) a unor copaci, de ce nu l-am aduce şi la noi în vizită? Parc-au mai rămas nişte tei în Copou, nu?

 

 

Acum ne poți urmări și pe FACEBOOK