Unde-o fi dispărut criza?

Maura Anghel

Tare-mi plac mie statisticile de sărbători! Uite aşa mai afli câte sticle de vin au cumpărat românii, câţi cozonaci s-au vândut, câte sute de grame de tobă au ajuns per cap de pensionat bătut de criză. În lipsa altor subiecte, statisticile sunt un ajutor nepreţuit pentru posturile de televiziune, care se înghesuie să numere dumicaţii din coşurile cumpărătorilor sau fripturile vândute la suprapreţ.
În timp ce ni se prezintă starea economică a sărbătorilor, un alt subiect face vâlvă – 2013 va fi un alt an de criză! Păi cum se împacă oare criza şi cumpărăturile din supermarketuri? În zilele de dinaintea Crăciunului nu au unde să arunci un ac printre rafturi. Se cumpără de toate – îţi trebuie, nu-ţi trebuie, ia să fie că cine ştie. Conturile se golesc cu o viteză ameţitoare, coşurile se umplu la fel de repede, la casierii se stă la cozi interminabile, apoi statisticile parcă se scriu singure. Cică nu are lumea bani!
La Iaşi, localurile sunt rezervate demult, iar agenţiile de turism au vândut tot ce-au avut. Pensiunile din Moldova sunt doldora de oaspeţi, care presupun că nu se prea plâng de criză, dacă au găsit bani de distracţii şi nu ieftine.
Sigur, sunt persoane care au strâns bani tot anul pentru o săptămână la munte în perioada Crăciunului, sunt alţii care au adunat leu cu leu pentru o masă bogată de sărbători, dar asta înseamnă că au avut de unde strânge că altfel cum ar fi putut cheltui bani? Până la urmă, este un lucru bun că magazinele au fost pline, că românii au cumpărat zeci de milioane de tone de vin, dar nu ştiu cum se face de se plâng toţi. Se plâng de criză, de pâinea scumpă, de hoţiile din supermarketuri, de preţurile care tot urcă, dar nu se plâng de ei. Nu spune nimeni că poate ar trebui să muncim mai mult ca să ieşim şi noi oficial din criză, nimeni nu atrage atenţia asupra nepăsării multor şomeri care se plâng că n-au bani de pâine dar refuză unele munci pe motiv că nu sunt de nasul lor. Nimeni nu arată cu degetul spre primarii şi parlamentarii care au uitat de promisiuni imediat ce au câştigat alegerile şi ne-au lăsat să înotăm prin zăpadă.
Lumea se plânge că nu are bani de pâine, dar spitalele sunt pline de persoane care au băut până au uitat pe ce lume trăiesc. Din ce bani? De unde cheltuiala? Şi dacă tot aruncăm vina pe criză, poate ar fi mai bine să ne uităm mai întâi la noi, să vedem ce şi unde greşim, să vedem ce ar trebui să facem diferit, apoi să ne plângem că nu avem bani, că suntem mereu datori şi că alţii ne fac viaţa aşa cum voi ei. Dacă noi nu suntem în stare să ne croim propriul destin, atunci se va găsi mereu cine să ne ghidoneze spre propriul beneficiu şi atunci nu ar trebui să ne mai plângem fiindcă nu suntem în stare să ne rezolvăm problemele financiare. Ne merităm soarta!