Voyna yest, pribyt – pribyl!

 Dorian OBREJA

Dacă nu aţi înţeles ce înseamnă titlul de mai sus, scris în limba rusă, încercaţi varianta următoare, în cea ucraineană – viyna ye viyna, prybutok – prybutok. Dacă nici aşa nu merge, nu-ni rămâne decât să vă ofer varianta în limba română  (de îndată, pentru că, nu peste mult, ea va fi interzisă la predarea în şcoli în ţara situată la nord de a noastră): războiul e război, profitul – profit!

Chiar dacă au trecut, iată, şase luni de la începerea conflictului (de fapt, de la intrarea trupelor ruseşti pe teritorii ucrainene), şi chiar dacă, în acest interval, au fost şi momente/evenimente tragice de amploare, am fost foarte rezervat în a scrie despre acest subiect. Pe de o parte, considerând că puţine sunt persoanele/structurile care au la dispoziţie toate datele, din ambele tabere, privind motivele conflictului şi detalii vizând desfăşurarea lui. Pe de altă parte, pentru că mi se pare a fi o luptă între nişte verişori slavi, până nu demult, oficial, aliaţi şi aproape fraţi, dar între care au fost mereu tensiuni şi conflicte de amploare. Alţii (jurnalişti sau nu) sau altele, s-au ocupat şi împlicat de/în subiect până dincolo de saturaţie, încât, astăzi, aproape au uitat de el, iar capul de afiş al diferilor segmente media este ocupat de orice, numai de acest subiect nu; şi e de de aşteptat, dacă războiul va continua, ca reacţia menţionată să fie aceeaşi precum în ultima vreme.

Un lucru m-a mirat, nu multă vreme după luna februarie, când a avut loc invazia. Cele mai multe energii şi forţe politice din Europa, dar şi de peste Atlantic, erau îndreptate nu spre găsirea şi aplicarea măsurilor prin care să se pună capăt, imediat, unui conflict în care mor tot mai mulţi oameni (atât militari, cât şi civili), ci spre chestiuni comerciale, dacă pot să le spun aşa, cum ar fi aprovizionarea unor ţări cu gaz metan şi petrol, iar mai nou, cu cereale. Mirarea mi-a trecut de îndată când am realizat că, indiferent de masca purtată, se urmăresc asigurarea cu energie, alimente, dar, mai ales, profitul. Care se realizează prin cele două tipuri de asigurări amintite, însă, cu precădere, prin furnizarea de arme şi armament. Cu certitudine că fabricanţii şi vânzătorii acestora văd în acest război o adevărată mană cerească şi dorinţa lor este ca el să dureze cât mai mult.

Iar profiturile nu vin doar din vânzări: încă din luna mai a acestui an, se putea constata că acţiunile producătorilor de echipamente militare crescuseră la burse cu peste 2 la sută (iar la cel mai importanţi contractori din domeniul apărării din SUA, cu între 26 şi 63 la sută la sută!).

Conform experţilor consultaţi de un prestigios canal de televiziune „creşterea cheltuielilor militare va duce la un profit fabulos pentru producătorii de arme”.

Mai sunt şi alte categorii care beneficiază. Astfel, trebuie amintite companii maritime, care au obţinut venituri imense din transportarea petrolului şi a cerealelor.

Mi s-ar putea spune că opinia mea este singulară şi nefondată. Numai că aceeaşi opinie o au şi susţin mulţi analişti, precum şi, aproape de necrezut, unii politicieni, printre care, la loc de frunte, preşedintele Franţei, autor al unor declaraţii ce au făcut valuri: „avem oameni care au speculat de pe urma războiului, iar azi există care fac mulţi bani din război; îi numim profitori de război”!

Toate cele mai sus menţionate mă fac tot mai convins că războiul acesta nu se va termina curând; nu în 2022, cel puţin. Şi încă o profeţie: viitorul preşedinte al Ucrainei va fi Vitali Kliciko.