Mai mult de o treime dintre pacienţii internaţi zilnic la Socola suferă de alcoolism

* de vorbă cu prof. univ. Vasile Chiriţă, unul dintre cei mai mari medici psihiatri din ţară, care profesează la Institutul de Psihiatrie „Socola”

- Domnule profesor, au trecut aproape 30 de ani de la Revoluţie. Cum vedeţi dumneavoastră societatea românească de astăzi, în special oamenii, modul în care s-au schimbat aceştia?

- Noi suntem aşa cum suntem. Fiecare, cum s-a născut, cum s-a educat, cum a fost educat, ce a înţeles din educaţie, ce fac în viaţa asta. Oamenii nu sunt toţi la fel. Sunt foarte diferiţi. Şi de aici apar şi probleme şi rezolvări. Depinde...

- Ne degradăm noi, ca persoane, ca mental, sau societatea?

- Aş spune că nici una, nici alta. Se pare că sunt şi perioade dificile. La fel ca şi în viaţa unui om şi în viaţa societăţii apar perioade dificile. Putem spune că o perioadă dificilă a fost după evenimentele din 1989. Sigur că s-au schimbat nişte lucruri şi au făcut-o în sensul cel mai bun al cuvântului. S-au deschis graniţele, libertăţile, s-au recunoscut şi au crescut libertăţile individului. S-au schimbat foarte multe lucruri în bine. Dar, din aceste schimbări de lucruri în bine au apărut şi consecinţe negative. Tot în funcţie de fiecare grup social, de fiecare individ în parte. Noi, până în 1989 ştiam din cărţi geografia, pe unde e Europa şi altele. Am avut posibilitatea, deodată, să circulăm liber. Pentru noi, cei mai învârstă, asta a fost o minune. Pentru cei care s-au născut mai târziu, în timpurile astea, este felul lor de-a fi. Pot să circule unde vor, când vor, funcţie de posibilităţile lor. Pentru noi, cei care putem face comparaţia, aceasta a fost o schimbare extraordinară.

- Iar schimbările pot fi benefice sau pot avea rezultate dezastruoase...

- Această schimbare a atras după sine şi libertatea individului, despre care vorbim şi noi, în psihiatrie, drepturile omului, drepturile omului bolnav, drepturile bolnavului psihic, destigmatizarea şi tratarea individului cu respect şi cu respectarea demnităţii umane. Dar această libertate la o largă populaţie este înţeleasă în diferite feluri. De exemplu, a crescut, aproape a explodat consumul de droguri într-o ţară unde până înainte de 1989 era o raritate. Mai erau cazuri de morfinomanii care erau consecinţa unor acte medicale. Nu era pregătită populaţia şi nici tineretul pentru acest lucru. A apărut consumul de droguri, drogodependenţa cu toate consecinţele nefaste asupra individului şi reflectate şi în societate, pentru că individul în locul lui, în familia lui, în mediul în care trăieşte, în mediul în care lucrează devine un mod perturbant. A crescut şi consumul de alcool. A crescut consumul de alcool într-o manieră îngrijorătoare pentru noi. Consumul de băutură a crescut excesiv de mult.

- De ce?

- Nu ştiu, dar s-a băut întotdeauna în ţara asta, la fel ca şi în alte ţări. Tot timpul s-a băut. Suntem ţară producătoare de vin, producătoare de distilate - ţuica românească, palinca... Întodeauna s-a băut. Acum parcă este o explozie de consum abuziv de băuturi alcoolice. Şi se întâmplă un lucru: în general, lumea o duce mai greu. Multă lume o duce greu, are venituri modeste, familii numeroase, cu sau fără loc de muncă. Se beau băuturi de calitate proastă. Nu se mai bea vinul ţăranului, pe care şi-l făcea singur, ci băuturi luate de prin alimentare, din comerţ, care nu întotdeauna sunt de cea mai bună calitate. Ba din contra, de proastă calitate. Ori, acest lucru degradează foarte mult. Dacă alimentaţia este proastă, băutura este de calitate proastă, atunci are efecte dăunătoare asupra sistemului nervos central şi periferic. Îi vedeţi că abia merg, nu pentru că ar fi beţi, abia merg datorită unor tulburări la nivelul organismului şi a unor probleme foarte dificile. Băutura alcoolică este de fapt tot un drog, pe care şi-l administrează prin insuficienţa omului de a se abţine şi pentru obţinerea efectului benefic pe care ţi-l oferă. Un pahar cu vin, toată lumea ştie, că la o petrecere, la o aniversare, la o nuntă, deschide socializarea, atmosfera se înveseleşte, şi atunci este efectul benefic. Dar a bea fără măsură este cu totul altceva.

- Credeţi că voinţa slabă este poarta de acces a adicţiilor?

- Bineînţeles că devin fenomene psihice. Într-adevăr, este o insuficienţă evoluţională. Problema este destul de complexă. Nu este foarte simplă. Dar nu este de neînţeles. Este, bineînţeles, puterea volitivă a omului de a se abţine, de a face, de a nu face, de a face ce trebuie, de a nu face ce trebuie, este în condiţia unui om normal, a unei personalităţi normale, dar când voinţa este slabă, atunci sunt altfel lucrurile. De ce este slabă voinţa? Omul cedează datorită plăcerii. Efectul benefic al băuturii mai mult sau mai puţin bune, a drogurilor, care oferă o stare de plutire, de satisfacţie, fericire absolută pe care o doreşti şi după aceea. Aşa se instalează fenomenul de dependenţă. Când a apărut dependenţa, lucrurile se complică şi este foarte greu de tratat şi de revenit la condiţia normală. Fără voinţă nu se poate nimic. Ca şi în cazul fumatului, care şi el este un viciu, nu este un drog, dar este un viciu dăunător asupra vieţii, asupra sănătăţii. S-au luat măsuri pe plan internaţional, s-au introdus accize, au scumpit ţigările. Nu s-a redus consumul. Se fumează în continuare. Se fac tratamente cu nicotină sau alte substanţe. Sunt bune, dar fără voinţă nu se poate nimic.

- Se pot vindeca dependenţele?

- Ponderea alcoolicilor care se internează zilnic în spital este din ce în ce mai mare şi deţine o treime din internări, din totalul bolnavilor, dacă nu chiar mai mult. Asta înseamnă foarte mult. Sunt şi costuri mari pentru tratarea lor. Sunt şi cazuri care se şi vindecă, dacă în primul rând există un mediu familial care să concure la aceasta, dacă înţelege că îşi distruge familia, dacă îşi continuă acest obicei. Pe de altă parte, depinde de voinţa lui. Ca şi la fumat, poţi să iei orice medicaţie, dacă nu îţi mobilizezi voinţa şi să vrei cu tot dinadinsul să nu mai fumezi, nu se poate. La fel este şi cu băutura. Dacă nu se face tratament şi dacă nu se intervine la timp, se poate muri din asta. Poate ajunge şi la o urgenţă psihiatrică, pentru că e afectat comportamentul, toată viaţa lui e perturbată, nu mai are conştiinţa a ceea ce se întâmplă. Se rezolvă problema aceasta, însă nu e uşor pentru că în starea aceasta ei nu mai au conştiinţa a ceea ce se petrece cu ei. Se pot întâmpla diferite lucruri, de la agresivitate, autoagresivitate. De droguri nu mai vorbesc. E şi mai dramatic. La noi în ţară, ca şi în lume, consumul de alcool este mult mai frecvent şi mai răspândit decât consumul de droguri. Consumul de droguri epatează prin gravitatea fenomenelor. Se destructurează personalitatea, omul nu mai este ce a fost. Este dependenţa pentru care el face orice sacrificiu. În starea lui de dependenţă, acesta este chiar dispus să omoare, nu doar să fure bani. Este un lucru deosebit de grav. Prin asta impresionează drogodependenţele, dar şi prin numărul din ce în ce mai mare. Se poate observa cum era consumul de droguri înainte de 1989 şi după 89. Datele nici nu se pot compara. Consumul de droguri are o traiectorie ascendentă.

- Ce se schimbă în societatea de azi, cum evoluează oamenii?

- Societatea îţi oferă. Ce poate să îţi ofere? Societatea îţi dă. Ce poate să spună un tânăr? Învăţământul este gratuit. Dacă ai bursă, nu este greu. Au fost perioade în România când nu oricine putea să facă o facultate, pentru că nu aveau părinţii bani. Acum nu se mai pune această problemă. Trebuie să înveţe să ia bursă. Dar restul populaţiei ce face? Vedeţi câţi tineri sunt care nu fac nimic, şi de la ţară, dar şi de la oraş! Termină sau nu termină zece clase, nu se mai duce nimeni la şcoala de meserii, cum erau înainte şcolile profesionale. Acum s-au reînfiinţat şcolile profesionale, dar nici nu ştiu dacă mai funcţionează sau nu.

- Ce le lipseşte tinerilor pentru a-şi dori să evolueze personal şi profesional?

- Nu ştiu. Nu au educaţie de acasă, nu au niciun imbold. Nici atunci când au bani nu e mai bine, pentru că banii nu-i stimulează pentru învăţătură. Însă multe lucruri ţin de educaţie. Educaţia în familie, în primul rând, educaţia în şcoală, educaţia pe mai departe... Nu pot face toţi oamenii facultate, dar pot să facă o meserie, să fie buni meseriaşi, lăcătuş mecanic, constructor sau orice altă meserie. Să fii un bun meseriaş, să te caute toată lumea, dacă se ştie că eşti bun în meseria ta, serios, la locul tău, familist. Iar familia are un rol determinant!

Laura RADU