Tradiţie unicat în România

Tradiţie unicat în România

Știați că, in Stoeneşti Vâlcea, e singurul loc unde se mai obține mătase naturală? Aici, o familie plantează duzi, creste viermi de mătase, toarce firele si fabrica costume populare la războiul de țesut.
Ia este cămașa tradițională românească şi totodată piesa principală a costumului popular românesc. Termenul “ie” este atribuit doar cămășii femeiești. Ia este confecționată din bumbac, in sau borangic și împodobită cu mărgele și broderii la mâneci și la gât. Este o cămașă scurtă până la talie, spre deosebire de cămașa mai veche, care îmbrăca aproape tot corpul și se purta pe sub haine pentru a proteja purtătoarea de ”vrăji”. Însemnele magice cusute cu abnegaţie de mâini dibace, aveau menirea de a proteja de spiritele rele, farmece sau chiar de un destin nefericit. Motivele aplicate pe ţesătura pot fi geometrice sau inspirate de mama natură. Cămașa are croiul în formă de cruce, dintr-o singură bucată de pânză, cu o deschizătură în partea de sus. Inițial, cămășile au fost confecționate din pânză de in sau cânepă, însă ulterior au apărut variante fabricate din mătase și bumbac. Culorile, de origine vegetală se preparau din plante, buruieni, arbori fructiferi sau sălbatici. Fața și spatele cămășii se numesc ”stan”, iar partea inferioară ”poale”. Stanul se confecționa din două foi de pânză, iar mâneca din una. Pentru a crea comoditate în timpul mișcării, sub braț, cămașa avea ”pavă”. În partea sud a ţării, cămășile erau țesute în special cu borangic. Borangicul este firul natural de mătase tesut de larvele fluturelui Bombyx mori, hrănite generos de gospodari, cu frunze de dud. Singurul loc din Romania în care se obţine mătase naturală şi unde se ţese la război, ca acum 100 de ani, se află la Stoeneşti în judeţul Vâlcea.
Aici viermii de mătase sunt aduşi la stadiul de ouă şi crescuţi cu mare atenţie vreme de 40 de zile până când apare gogoaşa (oul acela alb) pe care viermele o tese în jurul lui. Acesta este momentul în care fiecare cocon este adunat şi deşirat pentru dobândi vestitul fir de borangic. Urmează torsul şi ţesutul la războaiele din lemn şi abia apoi avem şansa de a vedea capodopera portului tradiţional vâlcean.
În lada de zestre a fetelor de măritat nu lipsea marama şi cămaşa cu altiţă cusută cu faimosul fir subţire de borangic alb sau gălbui.
SURSA INTERNET.