Povestea sopranei căreia Giacomo Puccini i-a încredințat primul rol al Floriei Tosca

10 iunie 1860, ziua în care Universul a dăruit una dintre cele mai frumoase voci ale scenei lirice, cea a Haricleei Darclee.

A fost al treilea copil al moșierului grec Ion Haricli și al Mariei Aslan, nepoata domniței Mavrocordat. Încă din copilărie, în ciuda unei febre tifoide care aproape i-a luat viața, a studiat pianul și a luat lecții de canto la pensionul Lobkovitz din Viena, cu profesoara Marchesi, și la București, cu Madame La Kerre.

În 1881, și-a făcut debutul într-un recital de canto pe scena teatrului din Brăila. În februarie același an, s-a căsătorit cu locotenentul de artilerie Iorgu Hartulary, însă căsnicia lor s-a destrămat rapid din cauza viciilor lui Iorgu. În 1886, Hariclea s-a mutat la Paris, unde, în ciuda dificultăților financiare, a continuat să-și urmeze visul muzical, studiind canto cu E. Duvernois de la Conservator. Nici nașterea fiului ei, Ion, nu a oprit-o din drumul ei artistic.

Cariera ei a luat avânt când a fost remarcată de Charles Gounod, care i-a încredințat rolul Margaretei din „Faust”. Debutul său internațional a avut loc pe 14 decembrie 1888, la Opera Mare din Paris, și a fost un succes răsunător. Acesta i-a adus primul contract pentru un turneu european în vara anului 1889, moment în care și-a adoptat numele de scenă Darclée, la sugestia lui Gounod.

În decembrie 1890, Hariclea a interpretat pentru prima dată rolul Chimenei din „Cidul” de Jules Massenet la Teatro alla Scala din Milano, în fața lui Giuseppe Verdi. A urcat pe această scenă de peste 120 de ori în cariera sa. Succesul său a continuat pe marile scene ale lumii, de la Paris la New York, interpretând roluri scrise special pentru vocea sa excepțională.

Hariclea Darclée a fost și muza lui Giacomo Puccini, care a considerat-o ideală pentru rolul Floriei în „Tosca”. La cererea ei, Puccini a adăugat aria „Vissi d'arte, vissi d'amore” operei, și Hariclea a strălucit în premiera din 14 ianuarie 1900 la Teatro Costanzi din Roma.

Vocea ei superbă și talentul său lingvistic au făcut-o apreciată de mari compozitori și interpreți ai timpului. Repertoriul său vast a inclus peste 60 de titluri de opere celebre. Între 1891 și 1910, Hariclea a realizat numeroase turnee în România, fiind aplaudată de publicul de acasă.

În plin apogeu al carierei, casele de modă se luptau pentru a-i crea ținutele, iar stilul ei vestimentar era copiat de doamnele din înalta societate.

În mai 1918, Hariclea Darclée s-a retras definitiv de pe scenă din cauza problemelor vocale, ultimul său spectacol fiind la Teatro della Pergola din Florența. A fost decorată cu numeroase distincții, inclusiv Ordinul „Bene Merenti” clasa I și distincțiile otomane „Medalia Artistică” și „Marele Ofițer al Sefakatului”.

În septembrie 1936, s-a întors definitiv în România, dorind să predea la Conservator sau să cânte pe scena Operei Române. Visa să înființeze o școală românească de canto, dar nu a găsit susținerea necesară. Hariclea Darclée a murit pe 10 ianuarie 1939, la București, în sărăcie și uitare, fiind înmormântată la cimitirul Bellu, cu ajutorul Ambasadei Italiei.

Clara DIMA