Sfânta Parascheva leagă prietenii strânse

Au ajuns primii pelerini care s-au aşezat la rând pentru a se închina la moaştele Sfintei Parascheva, după ce acestea vor fi scoase din Catedrala Mitropolitană. Sunt două femei din judeţul Neamţ. Alte sute de persoane din toată ţara au venit în catedrală sau în curtea mitropolitană şi au stat la coadă, aşteptând să se închine la racla Sfintei.
De câteva zile Curtea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei este arhiplină cu pelerini veniţi din toată ţara pentru a se închina la racla cu moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva. Aşa cum ne-am obişnuit de câţiva ani încoace, primii pelerini sunt două femei din judeţul Neamţ. Deşi sunt din acelaşi oraş, s-au cunoscut stând la rând la racla Sfintei Parascheva. De atunci sunt de nedespărţit. Între timp, cele două bunicuţe au devenit şi colege la corul bisericii. „Avem păcate cât casa. Am venit aici să ne rugăm la Măicuţa Domnului şi la Prea Cuvioasă să ne ierte păcatele, să ne ajute ajute copiii şi să ne dea minte luminată. Altceva nu ne trebuie. Doar sănătate şi linişte, înţelegere şi iertare. Cele 22 de ore pe care le petrecem stând la rând nu sunt multe. Din contră, sunt foarte puţine pentru păcatele pe care le avem”, ne spune tanti Catinca.
Prietena Catincăi Enea este tanti Elena. Femeia, trecută de mult de prima tinereţe, ne spune că de vreo 15 ani vine la Iaşi de hramul Sfintei Parascheva. De câţiva ani însă preferă să stea în ploaie, pe frig sau ninsoare în aşteptarea momentului în care racla Sfintei este scoasă din Catedrala Mitropolitană. În total, bătrâna stă mai bine de 22 de ore. În acest an are norocul că „ţine vremea” şi e cald afară. „Ne încărcăm de Duh Sfânt. De dimineaţa de la 9 suntem aici şi stăm până mâine, când e procesiunea de scoatere a moaştelor din Mitropolie. Mie îmi place când o scoate afară. M-am nimerit o dată la Iaşi, venisem să dau pomelnice, şi-am văzut un om stând la rând. L-am întrebat ce face acolo şi mi-a răspuns că stă la rând. Aveam la cine să stau în Iaşi, dar m-am aşezat şi eu la rând. Vă spun, dimineaţa, când au scos racla din Catedrală, m-a trecut un fior din cap până în vârful unghiilor. De atunci am venit întotdeauna când o scoate. M-a impresionat enorm de mult. La rând auzi clopotele, auzi slujba, dar nu vezi. Nu am lipsit niciun an şi nu am să lipsesc cât o vrea Domnul. De asta venim, să vedem ieşirea ei din Mitropolie. După aceea plecăm acasă, dar plecăm încărcate de Duh Sfânt”, ne-a spus Elena Săbiuţă.
„Avem multe păcate...”
De când vin aici, cele două bunicuţe şi-au făcut prieteni în toate colţurile ţării. Cu toţii se întâlnesc în fiecare an în preajma zilei de 14 octombrie. Un lucru e clar, cine ajunge primul păstrează rând pentru ceilalţi. De fiecare dată prima ajunge tanti Elena. Ea prinde câteva sacoşe în cuiele din gard şi îşi aşteaptă nerăbdătoare prietenii. „Vin de la drum lung. Unii tocmai din Bucureşti. Au multă cale de mers. Le păstrăm loc şi lor, că oameni suntem. Şi-apoi, suntem prieteni de-acum”, ne spune tanti Elena în timp ce citeşte dintr-o carte de rugăciuni. Ceva mai încolo, prietena ei s-a aşezat şi ea pe un scăunel adus de acasă şi îşi face rugăciunile. „Avem multe păcate şi trebuie să ne rugăm pentru iertarea păcatelor noastre şi alor noştri, ale tuturor”, ne spune bătrâna.
Preoţii de la Catedrala Mitropolitană ne spun că trebuie să înţelegem să respectăm nişte lucruri atunci când venim să ne închinăm la racla Sfintei Parascheva în preajma sărbătorii dedicate ei. „Venim cu credinţă, plecăm de acasă cu o dorinţă, ca să ne ajute Sf Parascheva şi Sf Ierarh Spiridon, care va fi anul acesta alături de Cuvioasă. Venim cu răbdare ca să stăm la rând, ne pregătim din timp pomelnicile şi hăinuţele pe care vrem să le atingem pentru cei bolnavi de acasă, iar până ajungem la sfânta raclă spunem o rugăciune în gândul nostru, putem citi şi un acatist fără prea multă vorbă, fără multă zarvă, pentru că e un lucru important, pentru că venim ca în faţa lui Dumnezeu. Ajungând la raclă, încercăm să sărutăm cât mai repede fără să întârziem prea mult pentru că ne aşteaptă mulţi în faţa noastră şi doresc şi ei se închine. De aceea, atingem ce avem, lăsăm pomelnicul, primim vată, busuioc, flori, coborâm ca să luăm aghiazmă şi trecem şi prin biserică, să ne putem recrea cât mai mult şi gândindu-ne la păcatele noastre, mai ales că venim cu dorinţa să ne întoarcem acasă cu mai multă credinţă, cu mai multă bunătate, cu mai multă răbdare, iertându-i pe cei care poate ne-au supărat. Şi, în felul acesta, ducem sfinţenia de aici şi în familia noastră”, ne-a spus părintele Dosoftei Şcheul, Mare Ecleziarh la Catedrala mitropolitană.
Lavinia DUCAŞ