12, 13...

 

... 14, 15... nu, nu sunt cuvintele din textul unei melodii la modă, ci doar incertitudinea unei competiţii fotbalistice de pe la noi, cu tradiţie ea, aşa ca idee, dar aproape de colaps, cu şefii pe care-i are fotbalul românesc. După ce au făcut praf Liga I, prin nişte decizii pe care la început le-au considerat „salvatoare”, dar pe care apoi le-au aruncat la coş, „salvatore de la patria” dându-şi chiar demisia. Mă refer la Costin, liderul nu’ş cărui sindicat al fotbaliştilor, individ care a apărut meteoric în scenă, dar niciodată legat de membrii sindicatului pe care-l reprezintă.

Nu s-a încheiat bine panarama panaramelor cu Liga I şi a început o alta, cu liga secundă, aici „eroul” principal fiind personajul colectiv numit „comitetul executiv” domnul Mitică fiind exclus „competiţional”, dar tot aia e. Şi uite aşa, s-a petrecut cea mai năstruşnică programare a ligii secunde din istoria competiţiei. S-a tras la sorţi în două variante programul de desfăşurare a competiţiei, pentru varianta cu 12 echipe, respectiv pentru varianta cu 13 formaţii. Când, cu doar trei săptămâni înaintea startului competiţiei există incertitudini clare asupra primei runde, iar aici mă refer la formaţiile care joacă în deplasare. Atunci e clar că vorbim de o lipsă de organizare crasă. Poate chiar de un haos.

Dar qui prodest, vorba latinului. Pentru că, altfel, naţionala României tot nu face mulţi purici, iar cea de tineret este din ce în ce mai penibilă. Şi astea sunt treburile federaţiei, nu salvarea, cu orice risc, a Rapidului de la retrogradare. Pentru că demersul federal şi al Ligii cam aşa a apărut. Că Rapidul nu prea mai are susţinere nici din partea noului patron, care în liga secundă nu prea mai are interes, cum nu au nici jucătorii ce părăsesc pe capete formaţia. Iar această mentalitate spune multe despre ce înseamnă fotbalul românesc astăzi. Sigur că există excepţii, cel puţin în acest moment, dar staţi puţin să nu se spargă balonul de speranţe ca un balon de săpun. Sunt multe şanse. 12, 13, 14, 15...