După mii de ani de căutări, a fost descoperită veriga lipsă dintre gândirea pozitivă şi sănătatea corpului uman

Legătura dintre minte şi corp este un subiect sensibil, motiv pentru care mulţi cercetători nu îndrăznesc să studieze acest aspect. În ciuda numărului redus de cercetări, acest subiect a adus mai multe revelaţii interesante de-a lungul istoriei. De secole, doctorii au recunoscut existenţa efectului placebo, în care iluzia tratamentului (folosind pastile fără ingrediente active) aduce beneficii medicale concrete. Mai recent, studii medicale publicate în jurnale prestigioase au arătat că persoanele care experimentează adesea emoţii pozitive trăiesc mai mult, mai sănătos, suferă mai puţine atacuri de cord şi sunt afectaţi mai rar de răceli.

Motivul pentru care acest lucru are loc începe să fie explicat treptat. Pentru a înţelege mai bine motivul pentru care acest efect există, este nevoie de un experiment care identifică metode specifice şi măsurabile prin care emoţiile afectează biologia unui individ. De curând, Barbara Fredrickson şi Bethany Kok de la Universitatea din Carolina de Nord au efectuat un astfel de experiment, publicând rezultatele în jurnalul Psychological Science.

Dr. Fredrickson şi dr. Kok şi-au concentrat atenţia asupra nervului vag, unul dintre cei 12 nervi cranieni. Nervul vag începe din creier şi ajunge, prin numeroase ramuri, la numeroase organe abdominale şi toracice, printre care şi inima. Printre sarcinile acestui nerv se numără cea de a trimite semnale care comunică inimii să-şi reducă ritmul în momentele de calm şi siguranţă.

Eficienţa cu care funcţionează nervul vag poate fi măsurată prin monitorizarea ritmului cardiac al unei persoane pe măsură ce inspiră şi expiră. O funcţionare sănătoasă a nervului vag este reflectată de creştere subtilă a ritmului cardiac atunci când o persoană inspiră şi de o descreştere subtilă atunci când expiră. Diferenţa între cele două reprezintă un indice al „tonului vagal”, iar valoarea acestui indice prezintă o legătură cu starea de sănătate. Spre exemplu, valorile scăzute ale acestui indice sunt corelate cu inflamaţiile şi atacurile de cord.

Ce i-a interesat în mod deosebit pe dr. Fredrickson şi dr. Kok a fost un studiu recent ce a consemnat un element nou despre indicele tonului vagal: faptul că persoane cu un indice ridicat au o capacitate sporită, în comparaţie cu persoanele cu un indice scăzut, să oprească sentimentele negative înainte ca acestea să devină excesive. De asemenea, persoanele cu un indice ridicat prezintă mai multe emoţii pozitive în general. Acest lucru ar putea constitui legătura mult-căutată dintre bunăstarea emoţională şi sănătatea fizică. Cei doi cercetători au descoperit, de asemenea, că valorile tonului vagal în rândul persoanelor cu emoţii pozitive tind să crească de-a lungul timpului. Din acest motiv, cercetătorii s-au întrebat dacă emoţiile pozitive şi tonul vagal se stimulează reciproc, într-o spirală pozitivă. De aceea, oamenii de ştiinţă au efectuat un studiu pe 65 dintre angajaţii universităţii pentru a afla.

Cercetătorii au măsurat tonul vagal al tuturor voluntarilor la începutul experimentului şi la încheierea sa, nouă săptămâni mai târziu. Între timp, voluntarii au fost rugaţi să acceseze în fiecare seară un website conceput pentru acest experiment, unde li se cerea să dea o notă celor mai puternice experienţe emoţionale prin care au trecut în acea zi. Cei doi cercetători le-au cerut voluntarilor să ia în calcul nouă emoţii pozitive, printre care speranţă, bucurie şi dragoste şi unsprezece emoţii negative, printre care furia, plictiseala şi dezgustul. Voluntarilor li se cerea să noteze, pe o scară cu 5 puncte, dacă au simţit vreuna dintre emoţii şi, dacă da, cât de puternic. Un punct însemna „deloc”, iar cinci puncte „extrem de puternic”. De asemenea, jumătate dintre participanţi au fost selectaţi aleatoriu pentru a participa la o serie de workshopuri conduse de un psihoterapeut, unde învăţau o tehnică de meditaţie ce dorea să transpună fiecare participant într-o stare de bunăvoinţă faţă de propria persoană şi către cei din jur. Acest grup a fost încurajat să mediteze zilnic şi să raporteze timpul petrecut în acest scop.

Dr. Fredrickson şi dr. Kok au descoperit că tonul vagal a crescut în mod semnificativ în rândul persoanelor care au meditat. În schimb, în rândul celor care nu au meditat, nivelul tonului vagal nu s-a modificat. Dintre meditatori, cei care au început experimentul cu un scor ridicat al tonului vagal au înregistrat cele mai mari creşteri ale emoţiilor pozitive. În schimb, cei care au început şedinţele de meditaţie cu un scor scăzut nu au înregistrat vreo creştere.

Per total, rezultatele studiului sugerează că un ton vagal ridicat face mai uşor de generat emoţiile pozitive, iar acestea, la rândul lor, duc la creşterea indicelui tonului vagal. Cu alte cuvinte, este vorba despre un „cerc virtuos”. Această descoperire reprezintă o veste bună pentru cei cu emoţii pozitive, dar una proastă pentru cei cu multe emoţii negative, căci sugerează că cei ce au cea mai mare nevoie de o îmbunătăţire psihosomatică sunt cei incapabili de a obţine una. Un nou experiment efectuat de dr. Kok sugerează, totuşi, că persoanele cu emoţii negative nu ar trebui să abandoneze eforturile. O metodă mai simplă decât meditaţia, anume reflectarea în fiecare seară la conexiunile sociale realizate în timpul zilei, pare să ducă la o îmbunătăţire a tonului vagal în rândul acestora. Astfel, această metodă ar putea permite chiar şi celor „supărăcioşi” să obţină o stare mentală mai bună, moment în care vor putea apela la tehnica mai puternică -- meditaţia.

Este neclar dacă mecanismul descoperit de doctorii Fredrickson şi Kok reprezintă explicaţia pentru efectul placebo; cel puţin parţial, ar putea fi o explicaţie, pentru că o parte a efectului placebo pare să rezulte din sentimentul pozitiv generat de faptul că afecţiunea este tratată. 

Doctorii din antichitate au lansat dictonul „o minte sănătoasă într-un corp sănătos”. Cercetarea celor doi doctori pare să confirme că proverbul este adevărat, însă sugerează că o zicală mai bună ar fi „o minte sănătoasă pentru un corp sănătos”.

Sursa: The Economist