Biserica „Sfântul Gheorghe” din Mirăuţi

Poveşti de altădată

Judeţul Suceava

 

Biserica „Sfântul Gheorghe” din Mirăuţi

Nicăieri în România nu se află, adunate pe un spaţiu atât de restrâns, mai multe biserici, mănăstiri sau schituri, ca în zona Moldovei, cele mai multe dintre ele având o vechime de sute de ani.

Nu departe de cetatea Sucevei, pe strada Mirăuţi, se află Biserica „Sfântul Gheorghe”, fosta biserică a primei Mitropolii a Moldovei. Aşa cum arată astăzi biserica, numită şi Biserica Mirăuţilor sau Mirăuţi, pare să fie una de construcţie recentă, însă ea a fost ridicată spre sfârşitul secolului al XIV-lea, în timpul domniei lui Petru Muşat.

Legenda spune că aici, înainte de anul 1375 ar fi trăit un pustnic bătrân. În locul micului şi modestului schit al acestui călugăr, se pare că Petru I Muşat ar fi ridicat pe la 1380 o biserică din piatră, prima din Suceava.

Biserica Mirăuţi, cunoscută şi sub numele de Mitropolia Veche, era loc de încoronare a domnitorilor, şi este astăzi cea mai veche biserică din Suceava, fiind aşezată pe „Dealul Tătarilor”, la circa 200 m nord-vest de ruinele Curţii Domneşti. Cu toate că nu există dovezi clare, se spune că aici ar fi fost uns ca domn Ştefan cel Mare.

În 1402 au fost aduse aici moaştele Sf. Ioan cel Nou de către Alexandru cel Bun. În jurul secolului al XV-lea a fost avariată, fiind refăcută spre mijlocul secolului al XVII-lea. Cât pe ce să fie dărâmată de austrieci în secolul al XVIII-lea, în 1854 ajunsese într-o stare deplorabilă.

În 1880,este scoasă din nou la lumină vechea mitropolie, la iniţiativa lui Eudoxiu Hurmuzachi şi a mitropolitului Silvestru Morariu Andrievici. Este reconstruită de către arhitectul austriac Karl Romstorfer între 1893-1903, pictura fiind şi ea refăcută cu ajutorul pictorului de aceeaşi naţionalitate, pe nume Karl Iobst.

Până în 1919, biserica a fost închisă, din acest an fiind trecută sub aripa parohiei „Sfântul Dumitru” din Suceava. La 25 ianuarie 1926, Biserica Mirăuţi, fostă Mitropolie, este scoasă din Eparhia Bucovinei, pentru ca în 1957, sub îndrumarea mitropolitului Iustin Moisescu, lăcaşul de cult să fie sfinţit ca biserică parohială.

Pe durata existenţei sale, Biserica a constituit un centru spiritual al oraşului în cele mai grele momente ale locuitorilor suceveni. Aici se pare că a fost înmormântată şi prima soţie a lui Ştefan cel Mare, Evdochia de Kiev, urme ale mormântului fiind descoperite în anul 1956.

Biserica Mirăuţi este renumită şi pentru acustica deosebită, care se datorează unei tehnici arhitecturale speciale: în bolţi sunt zidite oale de lut, iar acestea produc rezonanţe prelungi.

În anul 1976, au fost făcute noi cercetări arheologice, care au scos la iveală noi detalii legate de construcţia bisericii, au fost descoperite temeliile bisericii ridicate în vremea lui Petru Muşat, materialele numismatice găsite în timpul săpăturilor fiind datate în secolele XIV-XVII.

S-au descoperit şi 32 de morminte, printre care unul se pare că aparţine lui Petru Muşat, însă acest lucru nu a putut fi dovedit, dovezile fiind incerte. Cavoul atribuit domnitorului, este realizat din cărămidă şi este plasat în naos. În interiorul acestuia este un sicriu trapezoidal, unde alături de oseminte este conservat foarte bine un veşmânt domnesc.

Între 1990 şi 2001 a fost efectuată o nouă serie de restaurări, în urma cărora a fost redescoperit mormântul Evdochiei de Kiev, răposata soţie a lui Ştefan cel Mare. Au mai fost descoperite în podul bisericii, în zidărie monede suedeze şi o monedă poloneză de la Sigismund al III-lea (1587 – 1632) ceea ce întăreşte teoria cum că partea superioară a bisericii a fost modificată la începutul secolului al XVII-lea.

 

Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România, apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric prin telefon la numărul unic

0332 780 780 urmat de codul obiectivului ales: 3041